Mă pregăteam să merg la biserică şi am plecat la vremea slujbei din chilie. Pe holul din dreptul chiliei, Cuviosul se văita: „Vai, dragă, ce-ţi pasă, Cuvioşia ta nu ai gripă! Gripa asta…” şi scuipa uşor în stânga şi în dreapta…

Când am ajuns în faţa dânsului îmi zice aşa tânguios: „Cuvioasă, crucea! Unde îţi este crucea? Te rog frumos, pune-ţi crucea! Domnul s-a răstignit pe ea şi fug duhurile!”. Imediat mi-am adus aminte că am dat jos sfânta cruce de la gât, aveam negi şi unul se înroşise din cauza şnurului de care era atârnată. Mi-am spus în gând: „Ştiţi sfinţia voastră că din cauza negilor, mi-am dat jos sfânta cruce!”. Cuviosul mi-a ştiut gândul şi mi-a aplicat un vechi tratament: mai întâi ne-am dat cap în cap, cam tare, apoi foarte uşor mi-a atins gâtul cu mâna sfinţiei sale şi m-a însemnat cu semnul sfintei cruci de trei ori, în numele Sfintei Treimi!

M-am întors la chilie, mi-am pus crucea la gât, iar de atunci nu am mai dat-o jos. Negii mici au dispărut şi cei mai mari au devenit mici cu timpul. Nu a mai trebuit să merg la doctor pentru ei. Nu am nicio îndoială, părintele Gherontie a făcut posibil acest lucru, printr-o minune !

M.T.