Era o zi de joi, 4 martie 2021. Una din cele mai urâte zile din viața mea. Mai urâtă și decât ziua în care medicul care l-a operat pe tatăl meu ne-a dat vestea că rezultatul histopatologic nu era cel pe care îl așteptam și mai urâtă și decât ziua în care rezultatele imagistice aveau să ne confirme că umblătura pe la doctori nu se apropia de final.
Dimineața fusesem împreună la Cluj, pentru stabilirea conduitei terapeutice. Veștile erau dureroase pentru noi: era nevoie să fie operat din nou, iar costul intervenției chirurgicale care ar fi fost cea mai potrivită pentru cazul lui era enorm. Aș fi făcut cele mai mari eforturi pentru a putea aduna banii, dar tata nu era de acord, spunând că și o intervenție chirurgicală cu un grad de siguranță mai redus va fi la fel de bună precum cea asistată robotic. Știam însă că el ar fi făcut pentru mine tot ce ar fi fost mai bun…
Am ajuns seara acasă, eram foarte tristă, gândită, chiar copleșită de un sentiment de neputință și am început să mă rog. Simptomele patologiei tatălui meu s-au acutizat în ziua de 8 noiembrie, iar după ce a fost stabilit diagnosticul am început să mă gândesc că poate Sfinții Arhangheli au vrut să i se descopere boala și de aceea ziua lor a coincis cu debutul investigațiilor. Astfel, în acea seară am început să citesc acatistul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, propunându-mi să fac zilnic acest lucru, pentru ca tatăl meu să-i aibă pe aceşti sfinţi alături, în ceea ce va urma. În alte seri, citeam acatistul Cuviosului Gherontie, rugându-mă de multe ori lui pentru a ne ajuta în situația în care ne aflam, precum și în alte situații. Totuși, în acea seară nu l-am citit. Dar, în rugăciunea intensă, născută din durerea pe care o simțeam, ceream întruna un semn de la Dumnezeu.
Noaptea am avut un vis, o discuție cu părintele meu duhovnic: „Soră Maria, trebuie să ne gândim ce canon de rugăciune…”, însă, nelăsându-l să termine propoziția, foarte repezită, am intervenit să îi spun că eu deja făcusem asta: „Părinte, chiar de aseară am început să citesc acatistul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil și mi-am propus să fac zilnic acest lucru pentru sănătatea tatălui meu!”. Atunci părintele mi-a spus cu blândețe: „Bine, soră Maria, dar să citești și acatistul Cuviosului Gherontie!”.
Din ziua următoare am reluat citirea acatistului Cuviosului, gândindu-mă ce îndrăzneală mare are Cuviosul către Hristos când intervine pentru noi.
Farm. drd. Maria Brudiu,
Alba Iulia
