După acest eveniment, am mai întrebat persoane care mergeau pe la Mănăstirea Petru Vodă dacă au cunoscut un părinte căruia i se spune „Cuviosul Gherontie” şi au început care mai de care. Aşa am aflat că, la puţin timp înainte de a trece Părintele Justin la Domnul, Cuviosul Gherontie mergea mai des pe acolo şi le mai întărea pe maici. Într-una din zile, a început să sape o groapă la stăreţie, sus, exact unde este acum mormântul. Când îl întrebau ce face, le spunea că sapă o groapă…
Altă maică mi-a spus: „A, da, am fost într-un pelerinaj la Ierusalim şi l-am cunoscut!”. Şi îmi povestea cum trecea de uşor Cuviosul de toate filtrele de la aeroporturi.

Mi-a povestit o fată care venise cu ASCOR-ul la Iaşi, de sărbătoarea Sfintei Parascheva, că stătea la taraba asociaţiei când a trăit o experienţă unică, prin intermediul unui „moşulică” (aşa i-a spus), despre care a aflat ulterior că era chiar Cuviosul Gherontie. Avea o eşarfă albastră pe cap, care îi scotea şi mai tare în evidenţă albastrul ochilor. Şi numai ce simte cum ceva trece prin ea, ca şi cum ar scana-o, şi aude: „Ia uite, la fata asta! Eşarfă albastră, ochi albaştri, până şi chiloţii îi are albaştri!”. Am întrebat-o: „Chiar aşa era?”. Şi mi-a confirmat că aşa era. A simţit atunci că nu aveai ce să ascunzi în faţa acestui om.

Dr. Loredana-Elena Miron,
Fălticeni