În urmă cu doi ani am avut o încercare din care nu puteam să îmi revin. După un tratament medicamentos de zece zile, am constatat că nu-mi revin. Medicul de familie mi-a propus să continui tratamentul, dar nu am fost de acord. Într-o seară eram mai descurajată. Aveam poza Cuviosului pe pernă. Am luat-o şi i-am spus: „I-ai ajutat pe atâţia oameni care nu te cunosc, eu te cunosc şi mă cunoşti de atâţia ani! Hai, te rog, ajută-mă, ca să nu mai iau medicamente!”. Am pus capul pe pernă şi am simţit o pace, o linişte… şi de atunci mi-am revenit. Nici în ziua de azi nu am mai avut nevoie de tratament.
Altă dată, mi-a apărut o umflătură la picior, fără niciun motiv. M-au întrebat maicile dacă m-am lovit, dar nu aceasta era cauza. După o săptămână de durere, m-am dus în chilie şi l-am rugat, ca şi cum ar fi prietenul meu: „Hai, ajută-mă şi acum!”. M-am uns cu ulei din candela de pe mormântul lui şi m-a lăsat durerea, iar umflătura a dispărut.
Eu simt că este un mare sfânt al Bisericii noastre!
Monahia Maria-Magdalena,
Mănăstirea Strungari, jud. Alba
