Erau şi oameni din afara mănăstirii care veneau să îl caute.
Mai ales pentru cazurile foarte grele, când auzea sau ştia că vine cineva, se nevoia foarte mult, se ruga noaptea! Punea povară peste povară. Când l-am văzut pe cel care a venit să îl caute, mi-am dat seama că pentru el s-a chinuit toată noaptea, ca să-l ajute. Am simţit că îl căuta sincer pe Cuviosul, cu toată nădejdea, iar el ştia asta.
M.A.
