Minunile Cuviosului în familia noastră nu se opresc aici. Sunt atât de multe, încât nici nu ne vine a crede. La un moment dat, am fost într-un concediu în Bucovina cu micuțul George și am poposit la un schit pentru Sfânta Liturghie. La momentul împărtășirii, George a refuzat cu vehemență, nu voia deloc, s-a pus pe plâns, deși era foarte obișnuit cu acest ritual căci îl împărtășim duminică de duminică. Preotul a spus să revenim la sfârșitul slujbei să mai încercăm. Așa am și făcut, însă George în continuare refuza, se făcuse forfotă în biserică, chiar dacă nu mai era multă lume, niște femei chiar veniseră să îi țină capul, lucru cu care nu am fost de acord nici noi, nici preotul, așa că au renunțat. Am zis în mintea mea: „Cuvioase, unde ești?”. În acel moment, George a întors liniștit capul spre preot și a deschis gura pentru Sfânta Împărtășanie.
Încă o minune de-a Cuviosului s-a întâmplat pe 15 august, de Adormirea Maicii Domnului. Am mers cu soția, gravidă cu Casian, și copilul cel mare la biserică, parcând mașina pe o stradă îngustă. Era loc suficient să treacă alte mașini, însă după ce s-a terminat Sfânta Liturghie am găsit oglinda șoferului dată peste cap, fără vreo notificare. Am încercat să o reparăm câteva minute bune, nici vorbă să reușim. Era dificil de condus fără și mai aveam drumuri de făcut. Soției i-a venit ideea să oprim la un service de lângă biserică, unde mai mergeam pentru efectuarea ITP-ului, totuși ne gândeam că nu e deschis, că e zi liberă. În timpul acesta ne rugam la Cuviosul să ne ajute. Spre mirarea noastră, era deschis și proprietarul service-ului a reușit foarte repede să o redreseze, nedorind să ne ia bani.
După botezul micuțului Casian, ne-am pricopsit cu gripă tip A, toți din familie, însă ne-a vizitat pe rând. Nu am știut o perioadă că este vorba de gripă, mai ales că auzeam doar de Covid în jurul nostru. Ne-am rugat Cuviosului să ne ajute să trecem cât mai ușor, fără spitalizare. Eram îngrijorați în special pentru micuțul Casian, care avea doar 6 săptămâni și făcuse febră. La cursurile de prim ajutor pentru bebeluși am fost avertizați că la febră de peste 38, la un nou-născut de sub 3 luni, să sunăm la ambulanță sau să mergem la spital. Din fericire, maximul a fost de 38,1 și a trecut repede peste starea febrilă, fără niciun medicament, iar noi am răsuflat ușurați. Iar micuțul George a scăpat și el cu un singur supozitor de paracetamol. Ulterior, când doar eu mai aveam simptome, am reușit să facem un test și am văzut că am avut Gripă tip A, o boală care de regulă e mai păcătoasă și nu prea trece doar cu un singur supozitor de paracetamol. Mulțumim, Cuvioase!
Altă intervenţie a Cuviosului a fost în momentul în care am avut nevoie de un act de la o instituție a statului și era nevoie să fac test Covid-19, conform legii, ca să pot intra. Nu prea aveam timp să merg să fac test, să aștept rezultatul, așa că am încercat fără test, dar promițându-i Cuviosului că, dacă reușesc să intru, voi dona banii care se cuveneau pentru a face testul. Am dat peste un paznic înțelegător, care m-a lăsat să intru fără nicio dificultate și mi-am rezolvat problema foarte repede, iar promisiunea cu donația a fost îndeplinită. Și acum îmi amintesc privirea blândă a paznicului…
O altă minune de-a Cuviosului s-a întâmplat când ne pregăteam de o vizită a părintelui duhovnic cu familia dumnealui pe la noi. Comandasem niște mâncare libaneză pentru a servi masa împreună, dar trebuia încălzită înainte la cuptor. Cu câteva ore înainte de venirea oaspeților, nu se mai închidea ușa cuptorului. Deci, nici vorbă să putem să încălzim anumite preparate (unele mergeau pe aragaz, altele nu). Eram destul de mâhniți și stresați de incident. Am încercat de nenumărate ori să o închidem, însă fără succes, părea că s-a stricat sistemul de închidere. Deja eram resemnați, ne gândeam că ne vom descurca noi cumva și cu aragazul sau vom mânca preparatele reci. L-am rugat pe Cuviosul să ne ajute și, cu câteva minute înainte de venirea oaspeților, la o ultimă încercare, ușa s-a închis. Așa că masa a ieșit așa cum plănuiam și de atunci ușa cuptorului merge „ca unsă”. Și, nu în ultimul rând, când soția s-a rugat Cuviosului să ajungă mai repede decizia de pensionare a soacrei, ca să ne poată ajuta cu copiii… a doua zi a venit decizia!
Despre Cuviosul Gherontie am vrea să afle cât mai mulți cunoscuți, așa că am tot răspândit vestea și cărțile. Unii prieteni ne-au și povestit că au trăit la rândul lor minuni, însă îi lăsăm pe ei să le povestească. Relatăm doar povestirea unei mătuși. Într-o zi, mergând ea pe stradă, se tot gândea dacă mai există sfinți în zilele noastre. La câteva ore după, o sună soția să îi povestească despre un mare sfânt ce a murit recent (tocmai aflasem și noi și ne apucasem de citit primele volume). I-a povestit puțin la telefon despre Cuvios și i-a promis că îi va trimite cărțile și bomboane de pe mormânt, ceea ce s-a și întâmplat.
Mulțumim, Cuvioase, că ne ești: IT-ist, agent imobiliar, meșter, moașă, bonă, doctor și multe altele, mereu alături de noi. Probabil vor urma și alte mărturii de-ale noastre, sigur nu ne uiți. Cum ar spune băiețelul nostru cel mare, George: „Ami!”, atunci când pupă pozele şi acatistele pe care le avem prin casă.
IT Eugen Ionescu,
Bucureşti
