Cuviosul Gherontie a fost un călugăr simplu, fără studii teologice, dar cu o mare trăire şi dragoste pentru tot ce a creat Dumnezeu. Într-un oraş din Bihor, unde s-au înmulțit foarte mult neoprotestanții, Cuviosul a intrat odată fulgerător şi hotărât în casa lor de adunare, în timpul rugăciunii, s-a închinat şi a spus: „Eu numai atâta vă spun: Tatăl, Care a vorbit din Cer, Fiul a fost în apa Iordanului, Duhul Sfânt în chip de porumbel!”. Spunea adesea despre neoprotestanți că greşesc că nu cinstesc Sfânta Cruce şi pe Maica Domnului.
În 2014 am fost cu sfinţia sa într-un pelerinaj în Ţara Sfântă. M-a marcat profund curajul pe care l-a avut când a intrat la mormântul Proorocului David, unul din cele mai sacre locuri pentru evrei, şi a început să se închine de faţă cu ei. A fost o mare mărturisire în faţa acestora. Ei au început să țipe, să se agite, era aproape să ne ia la bătaie. (Pentru cei care nu au ajuns acolo, trebuie să precizez că în acel loc, unde este şi o şcoală de teologie pentru evreii ultrareligioşi, la intrare, fiecare persoană e verificată să nu aibă crucea de la gât la vedere.)
Din marea sa iubire pentru toţi oamenii, se ruga aproape zilnic pentru „teroriști, comuniști, păgânişti, evrei, iudei, farisei şi toţi care nu mai vor să creadă, ca să se întoarcă la adevărata credinţă şi pocăință”.
Pentru unii, treptat, a început să devină un om controversat pentru faptul că, în ultima parte a vieţii, uneori cerea bere sau vin. Era vorba de oameni care nu aveau răbdarea sau puterea să vadă ce lupte duhovnicești ducea Cuviosul. L-am auzit spunând: „Doamne Dumnezeule, Tu ştii de ce beau! Beau că am somn greu! Dacă nu beau, diavolul nu mă lasă să dorm şi se luptă cu mine!”. „Dacă beau, diavolul zice: Gherontie e de-al nostru!”. „La Judecată vor veni diavolii şi vor zice: Gherontie e de-al nostru pentru că a băut, dar Maica Domnului şi sfinţii îngeri îmi vor lua apărarea şi vor spune că ei ştiu de ce am băut!”. Aceasta era explicaţia pe care ne-o dădea nouă…
Pe cei care se smintesc de aceste rânduri şi nu cunosc multe despre nebunii pentru Hristos îi îndemn să citească şi cărţile despre Sfântul Gavriil Georgianul cel nebun pentru Hristos şi să vizualizeze documentarele despre viaţa sa. Pe moment, îmi amintesc de două cazuri relatate în cartea „Viaţa Sfântului Gavriil cel nebun pentru Hristos”. Primul, când un om a primit de la sfânt o revistă pornografică, iar prin aceasta s-a vindecat de această patimă, aruncându-şi apoi la gunoi din seiful de la serviciu o revistă de acelaşi fel. La scurt timp, a avut un control, iar dacă s-ar fi găsit acea revistă, ar fi avut multe probleme. De asemenea, mai multe persoane relatează în carte cum Sfântul Gavriil le dădea să bea vin, pe care îl numea „profesorul”. Probabil, precum Cuviosul Gherontie, îi binecuvânta sau îi tămăduia de boli trupești sau sufleteşti.
Adesea spunea păcate ale celor prezenți, însă doar persoana în cauză ştia exact despre ce era vorba. Oamenii se mai sminteau şi de faptul că zicea vorbe de desfrânare, rușinând duhurile desfrânării. Uneori, chiar îşi dădea pantalonii în jos, arătându-le unora fundul.
Inițial n-am înțeles deloc gesturile sale, dar apoi mi-am adus aminte de Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos, care umbla gol prin cetate, rușinând duhurile desfrânării. Până la urmă, acesta este şi scopul nebunilor pentru Hristos, de a lupta cu duhurile răutăţii şi cu slava deșartă pe care nu o pot birui altfel, chiar dacă sminteau prin gesturile şi vorbele lor.
Rasofora Gherontia,
Mănăstirea Paltin, Petru Vodă
