Într-o zi, sărutându-i mâna Cuviosului, am simţit mireasmă, dar nu am zis nimic. Mai târziu, l-am văzut că a găsit un pachet cu margarină stricată, care deja puţea, şi s-a uns cu ea pe mâini. Eu, văzându-l, i-am zis: „De ce te ungi cu margarina asta, Părinte? Nu vezi că miroase rău?”. El mi-a răspuns: „Lasă aşa, că ştie Dumnezeu de ce!”. Eu cred că el şi-a dat seama că eu am simţit mireasma de la mâna lui şi de aceea, ca să acopere darul şi să se smerească, s-a uns cu acea margarină împuţită!
Când a fost la Ierusalim, o maică de acolo, din multa evlavie ce o avea către Cuviosul, îi tot făcea metanii şi îi săruta picioarele. Cuviosul, ca să nu-i mai sărute maica picioarele, s-a dus şi şi-a pus fecale pe pantofi.
Monahia I.,
Râmnicu Vâlcea
