Îmi doream foarte mult o cruce din lemn şi tot căutam la catedrală, dar nu găseam cum îmi plăcea mie. Vine Cuviosul într-o zi la slujbă şi avea o cruce de lemn la gât. Era exact ce îmi doream. A luat-o de la gât şi mi-a pus-o mie: „Asta este pentru cuvioşia ta!”. Apoi am plecat împreună la un magazin unde mitropolia avea un stand, să îşi cumpere o altă cruce. Mă punea să îi citesc câte ceva de la magazine. Am vorbit mai multe pe drum, dar singurul lucru pe care mi-l amintesc a fost că mi-a spus: „Dragă, să nu rămânem niciodată fără cruce la gât!”.

Carmen D.,
Craiova