Un gând năvalnic către Cuviosul, într-o zi frumoasă de primăvară, aşa cum inima lui era mereu primăvară: „Cuvioase Gherontie, te rog, mijloceşte pentru un prunc de la Domnul, căruia îi voi pune numele Gheorghe, numele Sfântului Mare Mucenic, care te-a crescut pe tine şi care ţi-a fost ocrotitor!”.
Lunile au trecut şi eu aşteptam darul. În luna august, 2024, de ziua prăznuirii Sfântului Gheorghe Pelerinul, am aflat că sunt însărcinată și că voi naște în luna aprilie, în apropiere de Sfântul Gheorghe. A fost o sarcină cu riscuri, însă i-am avut alături pe Sfântul Gheorghe, pe Sfântul Gheorghe Pelerinul și pe Cuviosul. Au biruit problemele medicale care apăreau, au biruit fricile mele şi mi-au dat puterea să duc sarcina până la termen. Tot sfinții ne-au scos în cale și doctorii de care aveam nevoie, au fost împreună-lucrători. Domnul doctor care mi-a monitorizat sarcina poartă numele Sfântului Gheorghe, fiind și un om al rugăciunii. Uneori am zice că sunt coincidențe, însă de toate se ocupă Dumnezeu!
Venind vremea nașterii, pruncul nu părea că ar vrea să se nască. Situația indica mai mult că va fi cezariană. Eram internată în spital de trei zile, așteptând fie să se declanșeze nașterea, fie să nasc prin cezariană. Domnul doctor a hotărât să mai așteptăm o zi. „Încă o zi în zadar!”, am gândit eu… Era miercurea din săptămâna Sfintelor Pătimiri.
În după-amiaza acelei zile a trecut o prietenă medic să-mi lase ceva, aducându-mi și o fotografie-iconiţă cu Cuviosul. Îl visase noaptea, într-un mod minunat. Apăruse Cuviosul împreună cu un ierarh, care i-a spus: „Aceasta este lucrarea Cuviosului!”. Neștiind că l-am cunoscut şi că acest prunc a venit prin mijlocirea lui, s-a gândit să mi-l aducă. M-a întrebat dacă am auzit de el, iar când i-am povestit, m-a încurajat că mă va ajuta. Cu toate acestea, am fost tare neîncrezătoare că voi naște natural. Acceptasem că voi naște prin cezariană.
L-am pus pe Cuviosul pe burtică, am dormit cu el. Au fost câteva contracții mai serioase, dar s-au oprit. Eram tare amărâtă. Dimineața a venit domnul doctor. M-a consultat şi mi-a spus că vom încerca naștere naturală, că situația este favorabilă pentru naștere naturală. M-a luat pe nepregătite. „Cuvioase Gherontie, ești tare șugubăț! Iartă-mă că am fost necredincioasă! Te rog să mă ajuți să nasc!”.
Totul a decurs repede, câteva ore, 3-4 ore cred. Cel mai greu moment a fost nașterea în sine: „Sfinte Gheorghe și Cuvioase Gherontie, pe contracția aceasta scoateți copilașul pentru că eu nu pot singură!”. Copilașul a ieşit cu bine.
Slavă și mulțumire pentru prunc, pentru naștere, pentru ajutorul din fiecare clipă când totul este la limită!
Prof. Maria Ispas,
Deva
