Prima dată când a venit la Albac, când l-am văzut eu – că poate a fost şi înainte – aveam probleme după operaţia la amigdale. Mă simţeam rău. Fratele meu mi-a spus să merg şi eu de seara la hram la mănăstirea Sfântul Ilie, că a venit un părinte nebun pentru Hristos.

M-am gândit: „Hai, să merg şi eu!”. Atâta de nesimţită am fost că m-am dus în pantaloni trei sferturi, cu o bluză mai transparentă şi cu unghiile de la picioare vopsite. Când am intrat în biserică, îl văd pe părintele Gherontie în genunchi la icoana Maicii Domnului, cu un laibăr albastru, cum aveau copiii la uniformă pe vremuri. Se închina cu figurile ce le făcea el. Se tot trăgea de haină la spate, bătea din mâini, mai făcea: „pa-ca, pa-ca, pa-ca”. M-am gândit: „Doamne, iartă-mă! Ăsta nu se face, ăsta îi nebun. Şi el şi frate-meu că m-a chemat.” La scurtă vreme, a venit şi părintele Simeon, că începuse Vecernia. Înainte de a intra în altar, s-a aplecat cu capul la Cuviosul şi s-a lipit de capul lui. Apoi a intrat în altar. Când am văzut, atâta de rău mi-a părut de ce am gândit, că, dacă era nebun, nu se apleca părintele Simeon la el, să ia ca o binecuvântare!

După ce s-a terminat slujba, m-am dus să îi spun necazurile mele. Era la maici la bucătărie. A ieşit la mine şi am început să îi spun că mă sufoc noaptea şi că mi-e rău. El a început să-mi spună că a fost nu ştiu unde cu motoreta şi că are nu ştiu ce pe pulpa de la picior, că s-a lovit. Şi-a ridicat pantalonul, exact de lung cât erau a mei, ca să îmi arate. Era ca o minge mică, că încă m-am speriat când am pus mâna şi mi-am tras-o repede. Aşa ruşine îmi era, că îmi arăta piciorul lui şi se uita la picioarele mele. Mă gândeam că se uită tot la unghiile mele că-s vopsite. Mi se părea că o să cad jos de ruşine. Apoi zice: „Da, dragă – şi zicea arătând spre degete şi la mine şi la el – decât să mă mai doară, mai bine le tai pe aici.”

Şi mi-a dat atunci în gând că a vrut să îmi spună că decât să le vopsesc, mai bine să le tai. De atunci, nu m-am mai putut vopsi pe unghii. Nu mi-a mai trebuit. Dar nici la biserică şi mănăstiri nu m-am mai dus îmbrăcată cum nu trebuie. La scurt timp, s-a rezolvat şi problema de sănătate pentru care l-am căutat. (B.N.)