L-am întâlnit pe Cuviosul Gherontie în mai multe locuri şi de mai multe ori.
Odată venisem cu ocazia unui eveniment la catedrala din Alba Iulia. L-am văzut când s-a împărtăşit şi apoi nu l-am mai văzut, că a ieşit afară pe uşa de la Sfântul Altar. Mă tot gândeam: „Da’ de îl pot întâlni!”. Eram stresată că nu îl mai întâlnesc. Am ieşit pe scări la catedrală şi dădeam să plec şi iacătă-l. A zis: „Hai, dragă, că parcă ai vrut să îmi spui ceva!”. Dar eu nu vorbisem cu el numai cu gândul şi eram stresată că nu îl mai văd să vorbesc cu el. A zis: „Iui, dragă, dar de unde mă cunoşti tu, dragă?”. I-am spus că îl cunosc de la Mănăstirea „Sfântul Ilie” de la Albac. A zis: „Iui, Sfântul Ilie, Sfântul Ilie!” şi s-a întors şi s-a închinat de trei ori. Apoi zice: „Da, dragă, cine-i părinte acolo?” „Părintele Dionisie Ignat!” „Da, dragă, ăla micuţ şi drăgălaş! Ăla micuţ şi drăgălaş!” „Da’ tu, dragă, de unde eşti?”. Eu i-am spus că aproape de mănăstire, aproape de Câmpeni!”, că m-am gândit că nu ştie toate satele de pe acolo. „Da dragă, acolo spre … (şi a zis numele satului meu) s-a turnat asfalt! Aşa-i?”. Într-adevăr, cu câteva zile înainte s-a dat un covor de asfalt până la noi.
M-am tot gândit, de unde ştia Cuviosul de unde sunt şi că la noi s-a asfaltat?
N.B.
