În toamna anului 2017, am plecat cu soţia, fiul Ovidiu, nora şi nepoţelul care avea doar 8 luni, într-un pelerinaj la Mănăstirea Prislop, pentru a ne închina la mormântul Părintelui Arsenie Boca. Ne-am închinat la mormânt, după care eu cu soţia am plecat la peştera Sfântului Ioan, iar copiii au rămas să ne aştepte pe băncuţa de deasupra gărduleţului de la mormânt.

La întoarcere am stat şi noi puţin pe băncuţă, când, la un moment dat, am auzit o voce care se ruga la mormânt, o voce cunoscută, dar totuşi nu-mi dădeam seama cine este. Instinctiv m-am uitat la Ovidiu şi Ovidiu la mine şi am zâmbit amândoi. Era vocea Cuviosului, dar nu-l vedeam. Am coborât puţin pe cărare şi atunci l-am văzut. Era însoţit de o măicuţă care încerca să-l lămurească că este multă lume la rând şi ar trebui să se retragă.

Când a început să coboare m-am apropiat de dânsul, l-am salutat şi l-am întrebat ce mai face. S-a bucurat şi întorcându-se spre mulţimea care urca şi cobora de la mormânt a început să strige în gura mare: „Uite, vezi? Mă cunoaşte, mă cunoaşte, mă cunoaşte!”. Apoi l-am apucat de celălalt braţ şi coboram încet spre biserică.

La un moment dat se opreşte şi mă întreabă: „Da’ boreasa ta unde-i?” Atunci mă întorc în spate şi fac semn spre soţie. „A, ea-i boreasa ta?” Când şi-a întors privirea în spate l-a văzut pe nepoţel, pe Luca, şi a început să glumească cu el: „Uite, îngeraşul, vezi îngeraşul cum se uita la mine?”

Am ajuns la biserică ne-am închinat, apoi am pornit spre poartă. Aici mi-am luat curaj şi i-am cerut să se roage pentru mine că aveam programare să plec în Sfântul Munte. S-a uitat cu drag la mine, m-a prins de cap şi ne-am ciocnit de trei ori capetele, „în numele Prea Sfintei Treimi”, după care zice: „Da…, da…, Maica Domnului o să te aştepte!”.

Nu am înţeles atunci sensul cuvintelor, dar nu am ajuns în Sfântul Munte decât anul următor, după aproximativ 9 luni, şi atunci am înţeles ce a vrut să spună cu: „Da…, da…, Maica Domnului o să te aştepte!”

(Viorel Bordea, Miceşti – Alba)