Era o seară de iunie, eram afară împreună cu soția mea și cu băiețelul nostru, Octav. La un moment dat, am simțit cum o durere destul de puternică îmi parcurge gâtul, ce preconizează o răceală urâtă. Nu am băgat-o în seamă, mai ales că era și cald afară. După ce am ajuns acasă, am luat o pastilă pentru gât, dar nu părea ca durerea să treacă. Ne-am pus la somn cu toții, dar durerea mea din gât s-a accentuat tot mai tare, mă ardea efectiv la fiecare înghițitură în sec.
De Cuviosul Gherontie am auzit mai demult, am citit multe întâmplări minunate și am vizionat și clipuri cu prezenţa dânsului. Ce-i drept, datorită acestui grup, mă simt bucuros de fiecare dată când citesc întâmplări povestite de oameni simpli. Atunci, în acel moment, m-am gândit la Cuviosul și, efectiv, mi-am zis în gând: „Cuvioase Gherontie, eu cred că ești Sfânt, ajută-mă să îmi treacă durerea și voi zice tuturor celor interesați cum m-ai ajutat! Sfinte Gherontie, ajută-mă!”. Am spus în gând de câteva ori. Și, minune, durerea s-a ameliorat, am reușit să adorm imediat. Dimineața, simțeam doar puţină febră, nesemnificativă. Gâtul îmi era ca nou, fără urme de durere.
Mulțumesc, Cuvioase Gherontie!
Florin Mihalache
