Primind mult ajutor de la Cuvioasa Parascheva, mai ales în perioada în care am avut Covid, mereu îi mulțumesc şi îi citesc des Acatistul. Cum sfinții nu rămân niciodată datori, Cuvioasa „mă anunță” când o soră în credință se află lângă moaştele sale, pentru ca şi eu să o simt mai aproape.
Așa se face că am vorbit cu o doamnă la telefon în timp ce era la Iaşi şi am rugat-o să se roage la Cuvioasa şi pentru mine. Buna doamnă mi-a spus, printre altele, că are un Acatist al unui grabnic ajutător, care a trăit în zilele noastre, Cuviosul Gherontie, pe care vrea să mi-l dăruiască la întoarcere. Ne-am întâlnit şi am primit acest mare dar. Seara, am citit Acatistul Cuviosului şi m-a impresionat că a fost contemporan cu noi, că a fost nebun pentru Hristos, că l-a cunoscut pe Părintele Arsenie Boca şi că semăna izbitor cu călugărul din filmul „Ostrov”.
I-am aşezat fotografia lângă o icoană a Măicuței Domnului, de unde mă privea. A doua zi am simțit din nou nevoia să-i citesc Acatistul şi parcă începeam să mă împrietenesc cu sfântul. Lângă mine aveam de mai multe zile cartea „Sfinții de lângă noi”, pe care voiam să o recitesc. Am deschis-o la întâmplare şi… despre cine încep să citesc? Despre „Cuviosul G.”, care fusese într-un pelerinaj cu autorul cărții, în Grecia, în insula Corfu, la Sfântul Spiridon. Am început să citesc şi să plâng, pentru că acum am înțeles cine era „Cuviosul G.”!
Sfântul a vrut să știu mai multe despre el şi despre minunile făcute. Am sunat-o imediat pe doamna care îmi dăruise Acatistul lui şi i-am spus plângând ce mi s-a întâmplat şi cum a lucrat el în viața mea.
Înainte de sărbătoarea Intrării în biserică a Maicii Domnului nu mă simțeam deloc bine, dar seara am citit Acatistul Cuviosului şi l-am rugat să mă ajute să pot merge la biserică în ziua următoare. Dimineaţa eram bine. Acum dorm cu cărticica cu Acatistul sub pernă.
Zilele trecute căutam ceva prin casă şi nu găseam. Am căutat şi în camera unde se afla fotografia Cuviosului: doar în trecere l-am rugat să mă ajute şi imediat mi-a pus în gând unde să caut.
Apoi, tot Cuviosul a îngăduit să pot citi, de la o altă doamnă, primele două volume cu mărturii despre minunile făcute în viața multora de acest minunat sfânt. Nu mă puteam desprinde de ele şi mă trezeam noaptea şi citeam. Îmi doream foarte mult să pot citi toate cele patru cărți şi chiar să îl fac cunoscut, la rândul meu, altor oameni. Colegilor mei cu care merg pe la mănăstiri le povesteam mereu despre Cuviosul şi despre minunile şi drăgălășeniile lui, dar şi despre modul inedit în care răspundea întrebărilor şi îi ajuta pe cei care aveau nevoie. Așa că mă tot rugam Cuviosului să mijlocească pentru mine să pot intra în posesia cărților.
Mă gândeam să scriu la Mănăstirea Tismana şi să le rog pe maicile de acolo să îmi spună cum pot cumpăra cărțile. Apoi, tot Cuviosul m-a ajutat să intru pe Facebook, pe grupul destinat lui, şi de acolo lucrurile au mers ușor. În câteva zile, cărțile au ajuns la mine. Eram atât de fericită, lacrimile îmi curgeau şi inima mea era plină de bucurie sfântă. De unde nu știam nimic despre acest minunat nebun pentru Hristos, acum mă răsfață cu Acatistul său, cu fotografii şi cu toate cele patru volume.
Am început să mă gândesc să dau un set de cărți la biblioteca unei biserici sau la o mănăstire şi răspunsul a venit curând. O măicuță de la o mănăstire din Tulcea avusese un accident… după ce că avea şi osteoporoză şi hernie de disc şi abia se mișca. Doamna care îmi dăduse să citesc primele două volume m-a rugat să îi fac rost de cărți, dacă pot, pentru că îi povestise maicii din Tulcea despre Cuviosul şi pentru că dorea să o ajute trimițându-i cărțile. I-am dăruit eu un set de cărți (primisem două). Cred că așa a vrut sfântul, ca să ajungă acolo unde era multă nevoie.
Acum dau cărțile celor care se arată interesați. Şi o prietenă de 87 de ani le citește pe nerăsuflate şi îl iubește şi ea pe Cuviosul la fel ca mine. Sunt sigură că mai mulți oameni doresc să îl cunoască sau Cuviosul dorește să vină în ajutorul lor prin intermediul acestor extraordinare cărți. Îi mulțumesc din toată inima acestui grabnic ajutător şi rugător la Domnul Hristos pentru sufletele noastre şi îl rog să ne ajute şi pe noi să ne putem schimba, să fim mai smeriți, mai buni cu semenii noștri, mai milostivi şi să îl avem mereu ca model în calea spre mântuire.
Gabriela Coliban,
Săcele-Brasov
