Cuviosul a intrat în viața mea printr-o doamnă cu care ne mai întâlneam în parc, unde ieșeam şi eu şi ea cu copiii de care aveam grijă. Într-o zi, am văzut la ea cartea Cuviosului şi i-am cerut-o să citesc şi eu. Nu aveam ochelarii şi tare mi-a părut rău că nu am reușit să văd prea bine. După câteva zile m-a sunat că îmi împrumută cartea şi tare m-am bucurat. Nu mai puteam să mă despart de ea.
Băiatul mai mare s-a căsătorit şi locuiește în alt oraș, împreună cu socrii. La un an după nuntă, m-a sunat nora mea să ne invite la Botez şi mi-a spus să mergem şi pe la ei pe acasă. Am fost tare bucuroși de veste. La câteva zile, a sunat băiatul, dar a vorbit cu băiatul meu mai mic şi lui nu i-a spus să mergem şi pe acasă, iar de aici a început supărarea. Oricât am încercat să îl îmbunez, nu voia să audă. M-am necăjit tare.
Vinerea, cu o zi înainte de Botez, am mers la coafor şi i-am povestit coafezei ce am citit despre Cuviosul Gherontie. Când am început să îi spun, m-a lăsat acolo pe scaun, iar când a venit avea în mână o fotografie. „Despre el este vorba?”, m-a întrebat. Era acasă şi fiica doamnei, care mi-a adus o fotografie mai mare, cu Cuviosul îmbrăcat în haine gri, în care zâmbește. Avea fotografia de la prietenul ei, care l-a cunoscut pe Cuviosul Gherontie, că a fost şi la ei acasă. Mi-a mai povestit şi cum i-a îndeplinit Cuviosul dorința pe care şi-a pus-o când a fost la mormântul lui, la Mănăstirea Tismana. Mi-a spus să mă rog lui, că o să mă ajute.
Abia am așteptat să ajung acasă. Am luat poza lui şi l-am rugat cu lacrimi: „Cuvioase, spune-mi cu ce am greșit în creșterea copiilor? Ce ar trebui să fac ca să nu mai fie între ei vrajbă?”. Dimineaţa am plecat la drum. Fiul meu cel mic a venit cu viitoarea lui soție şi nu zicea nimic. Eu îl tot rugam pe Cuviosul să facă pace. Numai asta aveam în gând. După vreo 30 de kilometri, m-a întrebat unde vreau să mergem. Eu i-am spus că putem merge şi la un hotel să ne schimbăm, cum vor ei. Atunci mi-a spus că dacă nora mea m-a invitat să mergem la ei acasă, acolo ar trebui să mergem.
I-am mulțumit Cuviosului că a aplanat la timp tensiunea, că i-a adus în suflet la băiat bucurie şi nu şi-a stricat relația cu fratele mai mare.
Ana P.
