Încă nu îl cunoșteam pe Cuviosul sau poate că nu mă încredințasem deplin de „minunile” sale, însă Dumnezeu a lucrat în așa fel încât să primesc tocmai ascultarea de a trimite colete cu cărțile și volumele cu minunile Cuviosului, iar pe lângă acestea și bomboane de pe mormânt, în semn de binecuvântare.
Am primit cu drag această ascultare. La început trimiteam doar cărțile, apoi ne-am gândit să le facem bucurie oamenilor, mai ales celor care nu pot ajunge la mormântul dânsului, trimițând și câteva bomboane de pe mormântul Cuviosului în fiecare pachețel. Precizez aici că, de când a fost înmormântat Cuviosul la noi la Mănăstirea Tismana, nu a fost zi în care să nu avem dulciuri și bomboane la mormântul său.
Într-o zi, primise o maică un pachet mare cu bomboane de la o cunoștință ce s-a bucurat de ajutorul Cuviosului, pentru a le pune la mormânt, în semn de mulțumire. Eu, fără să știu nimic, i-am ieșit în cale. Mi le-a încredințat. Bucuroasă, le-am luat şi le-am dus pe mormânt, am lăsat o parte acolo, iar pe celelalte le-am pus în loc sigur, pentru a le trimite în colete. Și i-am spus Cuviosului: „Cuvioase, să ai grijă de bomboanele tale!”.
După câteva zile, aveam multe colete de trimis, veniseră multe comenzi noi. Când să iau bomboanele, ia-le de unde nu-s! Am mai găsit câteva, dar foarte puține și astfel nu mai aveam ce să mai pun în pachete. M-am necăjit foarte tare, încât am spus în sufletul meu: „Bine, Cuvioase, atât te-am rugat: să ai grijă de bomboanele tale!”. În timp ce mă îndreptăm spre colete, mă întâlnesc cu cineva aducând de la poștă, în acel moment, un colet pe numele meu cu 10 kg de bomboane pentru mormântul Cuviosului… Ce să mai spun acum?! Încă o lecție și încă o încredințare de lucrarea Cuviosului.
Monahia Dositeea,
Mănăstirea Tismana
