Nici nu ştiu despre care dintre minunile Cuviosului făcute cu mine sau cei dragi să vorbesc. Ştiu doar că iubirea şi ajutorul lui sunt necondiționate, fie că vorbim de reparat obiecte de uz casnic (despre care eram convinsă că nu se mai pot repara în niciun caz), despre ajutor în probleme de natură fizică sau sufletească, ajutor la locul de muncă, rezultatul bun al unor investigații medicale pe care le așteptam cu îngrijorare, mereu am simțit dragostea și purtarea lui de grijă.
Cea mai recentă şi cea mai mare minune pe care a făcut-o cu mine a fost că m-a vindecat de ceva ce îmi apăruse pe pielea capului, de aproximativ doi ani. Semăna cu o „bubă”, care în ultimele luni se mărise în dimensiuni, avea o culoare spre negru, începuse să mă și doară, devenise vizibilă, mai ales când aveam părul prins. De frică nu am mers la medic (ştiu că nu e un gest responsabil), încercam să o maschez cu părul ca să evit întrebările referitoare la ce am acolo, cu atât mai mult cu cât toate descrierile de pe siteuri de specialitate arătau că ar fi putea fi cancer de piele…
În disperarea mea, după ce am încercat să mă ung cu tot felul de creme din plante medicinale, dar fără efect, am apelat și la ajutorul Cuviosului. Mă ungeam cu ulei de la candela lui și puneam seara poza lui pe pernă și dormeam cu capul pe ea. L-am rugat să mă ajute, așa cum m-a mai ajutat de atâtea ori.
„Tratamentul” a durat câteva luni. Într-o dimineaţă, când am dat cu mâna prin păr, am simțit ceva, ca o cojiţă ce se desprinsese în păr. Am dat din nou şi efectiv, bucată cu bucată, a căzut toată acea bubă şi a rămas pielea curată, ca şi când nu aș fi avut nimic acolo.
Cred cu tărie că e foarte important ca atunci când îi promiți ceva Cuviosului să te și ții de cuvânt, indiferent că e vorba de a da mărturie, de a te ruga mai mult, a face fapte bune și, mai ales, să nu deznădăjduiești…
As. soc. Domninca Ionescu,
Alba Iulia
