Pe Cuviosul mama l-a „adus” la noi acasă, mi-a povestit despre el şi de ajutorul lui grabnic. Sincer, prima dată, nu am crezut. Mi-a dat un volum, dar l-am pus pe masă spunându-i că o să-l citesc, mi-a adus şi o poză, pe care am pus-o sub perna băiatului cel mare. El a avut o problemă la un ochi şi mi-a spus mama: „Pune-i-o sub pernă, că o să aibă Cuviosul grijă!”.
Dar să vă povestesc minunea cea mai mare pe care a făcut-o cu noi. Vara trecută (2023), băiatul cel mare a făcut o trăsnaie la care a intervenit şi poliţia: el şi gașca lui au stricat o uşă la o scară de bloc unde erau camere de supraveghere. Doi dintre ei, având vârsta mai mare, au intrat la răspundere. Al meu era minor şi aşa a început calvarul: mergi la poliție, dă declarații. Domnul poliţist a sunat-o pe doamna ce făcuse reclamația să renunțe la acuzații, dar nici nu a vrut să audă. Am zis atunci că ce o fi, o fi…
Într-o zi eram la serviciu şi sună telefonul insistent. Era chiar agentul de poliţie şi-mi zice că dosarul a înaintat, că o să fim chemați la proces, că le face copiilor dosar penal. Am crezut că-mi fuge pământul de sub picioare. Domnul poliţist m-a sfătuit să o sun chiar eu pe doamna respectivă şi să o rog să îşi retragă plângerea. Era prima zi din Postul Mare. Am mers acasă, am sunat-o, dar nici nu voia să audă. Îmi spunea că ea nu renunță sub nicio formă, copiii să plătească pentru ceea ce au făcut! După ce am închis telefonul, m-am apucat de plâns, nu ştiam ce să fac… Atunci am luat cartea despre Cuviosul şi i-am zis: „Numai tu, Cuvioase, mă poţi ajuta, doar pe tine te am! Ajută-mă, ajută-mă!”. Eram disperată!
După nici o oră, mă sună doamna şi-mi zice că renunță la acuzații. Am crezut că e o glumă, dar nu, Cuviosul m-a ajutat. Drept mulțumire, i-am dat şi doamnei un Acatist şi i-am povestit despre grabnicul ajutor primit de la Cuviosul! Mulţumim, Cuvioase, că ai intrat şi în casa noastră!
Cristina Obadă,
Piatra Neamţ
