A venit vremea să mă țin de promisiunea făcută Cuviosului, de a relata ajutorul primit. În ultima vreme, atunci când vrem să plecăm în concediu, băiatul nostru se îmbolnăvește.
Anul trecut trebuia să luăm avionul dimineaţa la ora 5:00 spre destinația noastră de vacanță. Totul a fost foarte bine, până când, în ziua de dinainte, băiatul a început să verse și să nu se mai oprească sub nicio formă. Am ajuns la Urgențe și, de acolo, internați la perfuzii. Tare l-am rugat pe Cuviosul nostru drag să ne ajute… așa cum știe el că e voia Domnului; chiar şi medicul de gardă, când a văzut că citesc acatistul, ne-a spus că poate ajută Cuviosul şi totul va fi bine. Și da, Cuviosul pentru a mia oară ne-a ajutat și de data aceea şi la ora 12 noaptea ne externam, iar dimineața la ora 3 eram în aeroport cu copil cu tot, copil care nu mai avea nimic.
Anul acesta a venit din nou vremea să plecăm în concediu; dar acum cu mașina. De data aceasta chiar plecăm la drum fără probleme, din nou toate bune și frumoase, până când copilul ne spune că este puțin moleșit și doarme suspect de mult. Când l-am verificat avea temperatură. Nu vreau să vă spun că instant ne-am adus aminte și de concediul din anul precedent… nu din nou! La cine să strig, de la cine să cer ajutor, dacă nu de la Cuviosul Gherontie?! Îl rog frumos și de data aceasta să ne ajute, să nu fie ceva grav, ceva ce să nu putem noi gestiona și îi promit că voi da din nou mărturie despre ajutorul primit. Ajutorul nu a întârziat să apară și febra a încetat și noi ne-am putut bucura de cele câteva zile de concediu.
Trebuie să mărturisesc și faptul că de curând am fost supusă unei intervenții chirurgicale și de pe patul de spital am strigat tot la el şi din nou am simțit că este cu mine. De foarte multe ori mă gândesc că nu suntem noi vrednici de dragostea și ajutorul Cuviosului și că nu voi fi în stare niciodată să îi mulțumesc așa cum se cuvine pentru tot ceea ce face pentru familia mea.
Îţi mulțumim, Cuviosule drag, bucuria noastră dragă, că ai binevoit să intri în viața noastră și să ne veghezi pașii!
Olga Sălăgean
