Într-o săptămână, deși eram cu ascultarea la bucătărie, am fost luată de ascultare jos, la mănăstire. Am plecat cu inima mâhnită deoarece apăruse o mică tulburare. Maica împreună cu care făceam această ascultare se îngrijora că o lăsam singură și nu va putea face față. De plecat trebuia să plec, așa că tot drumul până la mănăstire și toată ziua aceea îl rugam pe Cuviosul să intervină el cumva ca să fie liniște, să se risipească tulburarea.
După câteva zile, când m-am întors la schit, am întrebat, cu reținere, cum a reușit maica să facă față la bucătărie în acea sâmbătă aglomerată. Mă așteptam la reproșuri, la plângeri, însă maica, cu bucurie dar și cu uimire, mi-a spus că nici nu și-a dat seama cât de ușor a curs acea zi. Totul mersese ca pe roate. Eu zâmbeam în sinea mea. Aveam o încredințare înlăuntrul meu că și de data aceasta Cuviosul ne cercetase.
Monahia Tavita,
Schitul Poiana Maicilor
