Fiul meu a „reușit”, chiar de Sfântul Mina, seara, să-și bage în nas un stikeez, o jucărie mică din cauciuc ce are o ventuză cam de mărimea unei monede de 5 bani. El a vrut să o scoată singur, dar nu a făcut decât să o împingă în nas foarte adânc.
Când a venit la mine, era cu nasul plin de sânge şi l-am curățat să văd dacă este ceva. Şi era… Am simţit că mi se taie respirația, deja mă şi vedeam umblând prin spitale, acum cu nebunia asta de teste… Mi-am propus să încercăm acasă, însă nu am reușit nici prin aspirare, nici cu penseta. Sângele îi curgea şi mai mult din nas. La un moment dat, mi-am zis: „Gata! Doar Cuviosul Gherontie şi Maica Domnului îl scoate! Noi nu putem, omenește e greu!”.
Mi-am amintit că atunci când am fost la mormântul Cuviosului, mi-am luat ulei de la candela lui. Şi am turnat în nas, în nara respectivă ulei de la Cuviosul. În acea sticluţă, mai aveam ulei şi de la Sfântul Gavril Georgianul şi Sfântul Efrem Cel Nou. Dar eu m-am rugat doar Cuviosului, cu toată tăria: „Cuvioase, scoate-l tu, tu cu ajutorul Maicii Domnului!”. Şi am aspirat iar, dar nu a ieșit. Nu am deznădăjduit, că ştiam, simţeam în inima mea că va ieși.
Soţul mi-a spus să mă opresc, apoi i-a spus lui Luca să sufle el. Şi a suflat, lucru pe care l-a făcut fără succes până atunci. De data aceasta, ne-a spus: „Tată, iese!”, şi a ieşit. Am strigat atunci fără să mai ţin cont că sunt copiii în jur, că e soțul meu: „Cuvioase, mare ești tu şi mari sunt minunile tale!”.
Alina Silaghi,
Timişoara
