Prima dată l-am văzut pe Cuviosul prin 2008, la Mănăstirea Tismana, unde făcusem un pelerinaj cu maicile de la obștea mănăstirii unde eram atunci. Era duminică, după Sfânta Liturghie, când îl văd pe Cuviosul, care își făcea rugăciunile însoțite de mișcările lui binecunoscute. Ba își închidea şi deschidea ochii, ba își întorcea capul într-o parte și în alta. Lumea îl privea mirată, pentru că gesturile și rugăciunile lui începuseră să devină zgomotoase. Maicile de acolo îi aruncau câte o privire sfioasă, plină de admirație și evlavie. Îl priveam și eu cu nedumerire și nu înțelegeam, fiindcă toți trăiam momente de pace și bucurie alături de el. Apoi l-am revăzut de câteva ori în Mănăstirea Paltin, Petru Vodă, când maicile fugeau după sfinția sa, ca să ia fiecare câte un cuvânt personal sau pentru cei din familia lor, care nu întârzia să vină.
Eram cu ascultarea la bucătărie și maicile m-au prezentat Cuviosului ca fiind o bucătăreasă bună și milostivă, dar eu i-am zis că nu-i adevărat, că sunt zgârcită și răutăcioasă. Şi zice Cuviosul: „Nu, tu ești bună!” și se aşeză în genunchi în fața mea, pe holul unde Părintele Justin primea oameni. M-am aşezat şi eu în genunchi. Cuviosul şi-a lăsat capul până jos, dar i-am spus: „Nu, Cuvioase, nu faceți asta! Ridicați-vă!”.
După ce a stat puțin așa, scoate dintr-un buzunar un fes împletit, pe care îl avea de la o maică și pe care îl purtase o vreme și-mi spune: „Când o să ai nevoie, să ți-l pui pe cap… când o să te doară capul!”. Anii au trecut, iar eu m-am îmbolnăvit. Cuviosul prevăzuse cu şapte-opt ani înainte că mă voi îmbolnăvi. Aveam dureri cumplite de cap, amețeli și nu puteam dormi. Atunci îmi puneam fesul Cuviosului și adormeam, dar nu știam cum să-i cer ajutorul și, cu toate astea, ajutorul a venit. Durerile de cap şi insomniile au durat trei ani. În tot acest timp, am pus şi poza Cuviosului la cap când dormeam. M-a ajutat mult.
O altă minune s-a petrecut în toamna anului 2021. Am avut o durere puternică cu usturime la sânul stâng. Am pus cu toată încrederea poza Cuviosului pe locul dureros, am dormit două-trei nopţi la rând aşa și m-am vindecat. Parcă mi-a luat durerea cu mâna!
Tot ce-l rog mă ajută degrabă. Pentru menținerea sănătății mele fizice și duhovnicești, a rudelor și cunoștințelor îl recomand pe Cuviosul Gherontie. Este un grabnic ajutător în nevoi, un sfânt al zilelor noastre!
Monahia H.,
Mănăstirea Paltin, Petru Vodă
