Mi-a cerut odată nişte ciorapi mai lungi, până peste genunchi, de la băieţi. A zis că îl doare genunchiul. După ce i-a purtat o vreme, i-a dat mai departe.
Cu altă ocazie, înainte de a merge la slujbă, i-am dat un fâş negru pentru că ploua afară. La sfârşit, a lăsat fâşul pe o strană şi mi-a spus să plecăm. Am insistat să îl ia, pentru că ploua în continuare. Nici nu a vrut să audă. Între timp, a intrat în biserică o prietenă împreună cu o maică. Prietena mea era îngrijorată că maica e aşa de subţire îmbrăcată, că afară ploua şi nu avea ce să-i dea. I-am spus să ia fâşul dăruit de mine Cuviosului. El a venit până acasă doar în cămaşă.
C.C.
