În toamna anului 2019, am primit în dar, cu ocazia zilei de naştere, cele două volume cu mărturii despre Cuviosul Gherontie. În aceeaşi zi, spre seară, doamna Monica Opriş m-a sunat pentru a mă întreba dacă am aceste cărţi. I-am răspuns afirmativ: „De câteva ore le-am primit; acum le răsfoiesc.”. Nu ştia că e ziua mea!
Între alte discuţii, i-am spus câteva lucruri despre experienţele mele cu Cuviosul Gherontie şi am primit îndemnul de a scrie şi eu câteva rânduri. Am tot amânat acest lucru până de curând, când m-am întâlnit în pangarul Mănăstirii Lupşa cu un domn care venise să întrebe dacă au mai apărut alte mărturii scrise despre Cuviosul. Din vorbă-n vorbă, am aflat că, în viaţa lui, Cuviosul a lucrat într-un mod minunat. La un moment dat, a arătat cu degetul spre băieţelul său, care răsfoia nişte cărţi cu poveşti pentru copii, şi a exclamat: „El trăieşte prin rugăciunile Cuviosului!”. Mărturia dânsului se va regăsi cu siguranţă în cărţile care se vor tipări în viitor. Această întâlnire minunată m-a determinat să nu mai amân momentul şi să aştern şi eu câteva gânduri despre bătrânelul care avea o lucrare tainică şi neînţeleasă de mulţi în oraşul nostru.
Pe Cuviosul Gherontie, l-am văzut pentru prima dată la Catedrală, în toamna anului 2005, dar nu ştiam nimic despre viaţa dânsului. Mi se părea doar că este un om mai puţin obişnuit, care-şi exprimă într-un mod inedit trăirile lăuntrice. Apoi am auzit de la diverse persoane că este un om cu har. Mă uimea însă modul său de a se ruga în timpul sfintelor slujbe de la Catedrală. După rugăciune, mulţi oameni se adunau în jurul său pentru a-l asculta sau pentru a-l întreba oarece; însă dânsul avea un mod propriu de a răspunde: mai degrabă zicea o ghicitoare, formula o glumă, o vorbă ,,de duh” sau ceva de acest gen, ceea ce îi umplea de bucurie pe cei din preajma dânsului. Mai mult decât atât, prin glumele sale oferea răspuns la anumite frământări ale oamenilor sau vestea unele lucruri care urmau să se întâmple. Am aflat de la colegii mai mari că, într-o duminică, le-a spus să se pregătească pentru următoarea zi deoarece vor avea test la limba greacă. Şi exact aşa a fost!
Mi-a rămas întipărit în minte modul său de a se despărţi de altar, de biserică! Îmi aduc aminte că într-o seară, după Vecernie, am zăbovit mai mult în Catedrală, iar când am ieşit, Cuviosul era pe scările de la intrare, cu mâinile ridicate, cântând cu însufleţire: ,,Noaptea e stăpână-n vale, truda zilei s-a sfârşit, obosit m-abat din cale, să Te-ador Iisus iubit!”. L-am urmărit îndeaproape, mişcat fiind de dăruirea cu care intona această priceasnă, dar mai ales că din faţa Catedralei şi până sub clopotniţă repeta de multe ori: ,,Noapte bună, scump Iisus!”.
Un episod în care mi s-a arătat faptul că acest om avea un har deosebit, s-a petrecut în iarna anului 2008. Era zi de duminică. Am mers la împărtăşit printre ultimii. În spatele meu, era un tânăr care dorea şi el să se împărtăşească. Nu am coborât bine de pe solee, că am şi auzit lumea cum s-a agitat: în momentul primirii Sfintei Împărtăşanii, băiatul a căzut în faţa altarului şi făcea zgomot. Ştiam despre el că era tulburat de duhuri rele. M-am întors şi am încercat să ajut cumva. În scurt timp, părintele Teofil Tia s-a oferit să ne primească în biroul dânsului şi, preţ de câteva minute, i-a citit câteva rugăciuni. După vreo jumătate de oră, am ieşit de la părintele Teofil. Slujba se terminase şi nu mai era nimeni prin curtea Catedralei. Însă sub clopotniţă era nimeni altul decât Cuviosul, care se închina şi aştepta pe cineva. Oare pe noi?! Când am ajuns în faţa dumnealui, l-am salutat, iar dânsul, privindu-l pe acel băiat, a zis: ,,Ioai, dragă…săracul de el!”. Apoi a scuipat de trei ori, murmurând: ,,În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh!”. Nu am zăbovit mai mult şi ne-am continuat drumul, iar după un timp, l-am auzit pe tânărul respectiv spunându-mi: ,,Mare har are omul acela!”.
Într-adevăr, mare har a avut Cuviosul Gherontie. Însă nu cred că am ştiut să ne hrănim cu adevărat din comoara cea tainică a sa. Nădăjduim însă să avem parte de rugăciunile sale!
B. L. T.
