Dragoş: Pe Cuviosul Gherontie l-am cunoscut prin maica Parascheva, care îl cunoştea mai demult, nu ştiu de unde. Mi-a povestit despre dânsul şi mi-a dat un filmuleţ cu Cuviosul la Mănăstirea Petru Vodă, în care vorbea cu oamenii şi plângea. Mi-am dat seama din prima clipă că este omul lui Dumnezeu, când l-am văzut ce dragoste mare are faţă de oameni. O dragoste dumnezeiască. Mi-am dorit foarte mult să îl întâlnesc, dar nu am avut şansa asta. Am vorbit însă de câteva ori la telefon. I-am mai cerut sfatul, mai ales în legătură cu copiii.
Tatăl meu avea o problemă şi vroiam să ajungă să vorbească cu Înaltpreasfinţitul Ioachim de la Roman. Am vorbit cu Cuviosul Gherontie la telefon şi l-am întrebat dacă e bine să vorbesc cu dânsul despre această problemă. El mi-a spus: „Du-te, dar acum!” L-am luat pe tata şi ne-am dus chiar atunci la arhiepiscopie. Când am ajuns, Înaltpreasfinţitul era în faţa porţii. Parcă ne aştepta!
I-am povestit şi soţiei despre Cuviosul Gherontie, dar l-a început s-a îndoit. Între timp şi-a schimbat părerea şi şi-a dorit să îşi ceară iertare de la el, dar nu a mai reuşit. Am fost la înmormântare, iar la scurt timp, după o zi-două, a primit într-o formă tainică convingerea că a fost iertată.
Bogdan: Am vorbit de trei ori în viaţă cu Cuviosul, dar am simţit că parcă l-aş cunoaşte de o viaţă. Când am auzit că a trecut la Domnul, mi-am luat familia – soţia şi cei patru copii – şi am plecat la Tismana la înmormântare. Doar am vorbit cu dânsul, dar am simţit că este omul lui Dumnezeu şi cu adevărat merită să ajungem la înmormântare. Îl simţeam când era în viaţă că are o dragoste cu adevărat dumnezeiască faţă de oameni. Cuvintele sunt de prisos. Este ceea ce simţi. Vorbeşti de trei ori cu un om şi te duci la înmormântarea lui, sute de kilometri. E prea mic cuvântul şi prea limitat ca să spun ce înseamnă pentru mine personal.
L-am sunat şi îi ceream sfaturi în privinţa copiilor: ce ar trebui să fac, cum să îi educ. Printre altele, într-una din convorbiri, eu îl întrebam de copii, iar dânsul mi-a spus ceva legat de gripă, că are gripă. Eu nu am înţeles, pentru că nu avea nicio legătură cu întrebarea mea. Exact în seara aceea, m-a luat o gripă, care m-a ţinut două săptămâni. Niciodată nu am avut aşa o formă gravă. Nu mă puteam ridica din pat. Erau exact cuvintele Cuviosului, dar pentru mine, nu pentru dânsul.
Împreună cu fratele meu, Dragoş, i-am pus fotografiile în aprozarele noastre, iar celor care intră şi ne întreabă le spunem despre dânsul.
Pentru noi este sfânt! (Dragoş şi Bogdan, Roman, jud. Neamţ )
