Din anii petrecuţi împreună cu drăguțul nostru Cuvios, îmi amintesc de unul în care am avut bucuria să petrecem împreună noaptea de peste ani. Noapte binecuvântată, care mi-a deschis sufletul!
Drăguțul îmi vorbea despre cei ce nu aveau unde dormi, despre cei ce nu aveau o bucată de pâine să mănânce, despre cei ce suferă de frig sau boală – sigur, văzând belșugul unei mese de Revelion. Atunci am înţeles sufletul acestui Sfânt, atunci am înţeles rolul dânsului pe acest pământ. Mi-a trecut supărarea instantaneu. Cum, care supărare?! Supărarea de a-mi pierde haina călduroasă și cizmuliţele de piele îmblănite, pe care drăguțul Cuvios mi le-a dat unui om sărman, care a venit la noi la ușă să ne sorcovească.
Mulțumesc Cuvioase, că m-ai făcut să înţeleg ce înseamnă sufletul tău Mare! Mulţumesc Bunului Dumnezeu că m-a binecuvântat cu marea bucurie de a-l avea pe drăguțul nostru Cuvios atâta vreme lângă mine și familia mea!
Ing. Marin Nemeş,
Satu Mare
