Odată m-a întrebat: „Cuvioase, ce ai de lucru?”. I-am răspuns: „Trebuie să curăţ cartofii de lujeri!”. Era o muncă pe care nu o terminam într-o zi. Erau mulţi, undeva într-un beci, într-un subsol. Când a văzut unde trebuie să coboare, a zis: „Nu, nu, nu, drăguţă, acolo nu vin!”.
Eu am înţeles că şi-a amintit de perioada în care a fost închis, deoarece el se oferise să mă ajute şi doar când a văzut unde trebuie să coboare a renunţat.
Pr. Mihail Cramba
