Anul 2020 a adus multe provocări pentru întreaga omenire, iar pentru familia noastră, în special, a fost unul foarte greu. În luna august, fiica mea, Sara, a fost diagnosticată cu o tumoră la creier, cu prognostic foarte rezervat din partea doctorilor din România. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am reușit să plecăm la Viena, unde a început un tratament care, din mila Domnului, dă rezultate bune şi sunt șanse de vindecare pentru Sara.
Pe Cuviosul Gherontie îl știam din povestirile unor prieteni de la biserică, din articole de pe Internet, din poze… Nu era o prezență permanentă în viața noastră, dar chipul lui era în sufletele noastre. Atunci când a început problema medicală a fiicei noastre, un prieten de la biserică, domnul Sorin Cârstea, ne-a trimis un mesaj de încurajare şi ne-a povestit despre Cuviosul Gherontie, despre Bucuria de a-l fi cunoscut, de întâmplări minunate cu dânsul şi despre ajutorul continuu pe care îl primește şi acum de la el. Ne-a îndemnat să ne rugăm Cuviosului Gherontie, pentru că nu va lăsa să treacă rugăciunile noastre fără răspuns. Am primit acest mesaj, însoţit de acatistul în format electronic şi de îndemnul de a ne printa o fotografie cu Cuviosul, pentru Sara.
Am făcut rugăciuni şi la Cuviosul, dar nu simțeam încă o legătură strânsă. Fotografii nu am reuşit să printăm, deoarece în perioada de după sosirea la Viena am stat în spital mai multe săptămâni. După externare, părinții mei ne-au trimis un pachet din Romania cu lucruri de trebuinţă. Am primit pachetul şi, când l-a deschis, soţul meu se uită, ia ceva în mână şi mă întreabă:
– Oare cine a trimis pozele acestea şi cine este în poze?
Mă uit şi eu şi văd trei poze cu Cuviosul Gherontie, în genunchi, rugându-se din tot sufletul la Dumnezeu. Nu știam ce să cred, de unde sunt pozele, mai ales că erau şi trei, așa că am sunat-o pe mama să o întreb dacă ea a pus fotografiile în pachet şi de unde le-a luat. Mama nu știa nimic, chiar era foarte mirată, pentru că ea a pus fiecare lucru în acel pachet şi nu a văzut şi nu a pus nicio poză a Cuviosului Gherontie… Tata, la fel… Nu avem nici acum nicio explicație raţională cum au ajuns fotografiile în pachet.
Am simțit o Bucurie mare pentru că am primit aceste trei poze (iconițe) şi am înțeles că cel care a vrut să vină la noi şi să ne sprijine în acele momente foarte grele a fost chiar Cuviosul Gherontie. De atunci, Sara a dormit cu iconița Cuviosului la cap şi îl avem mereu aproape. Am citit despre viața Cuviosului, mărturii despre el, acatistul.
Anul acesta, în vară, cu ajutorul lui Dumnezeu am ajuns şi la Mănăstirea Tismana, la mormântul Cuviosului, unde am simţit că suntem bineveniți şi binecuvântați.
Sara continuă tratamentul medical, iar cu voia Domnului este puţin câte puţin mai bine. Ne punem nădejdea în Dumnezeu, în Maica Domnului, în mijlocirea tuturor sfinților şi a Cuviosului Gherontie, pe care îl simţim mereu alături.
Georgiana-Cristina şi familia,
Bucureşti
