În anul 2021, la sfârşitul lui iulie, s-a reprogramat pelerinajul şi am plecat spre Mănăstirea Tismana, împreună cu cele două fetiţe ale noastre. Eram aşa de emoţionată când m-am apropiat de mănăstire şi pe drumul din parcare până sus… aveam impresia că nu mai ajung odată…
Citisem că la mormânt găseşti dulciuri sau alte bunătăţi şi mă gândeam că poate găsesc şi eu măcar o bomboană pe mormânt. Le spusesem şi fetelor gândul meu. După ce ne-am rugat, am dat să iau ulei de la candelă, să le ung pe fete. O femeie mi-a atras atenţia: „Vai, dar atingeţi acolo?!”, iar eu am crezut că se referă că acum, în pandemie, iau cu degetul de acolo, că nu este igienic. A venit apoi o altă doamnă, care a luat cu seringa şi am rugat-o să îmi pună şi mie puţin într-o sticluţă. A scos din geantă încă o seringă şi mi-a dat-o mie să îmi iau cât doresc. M-am bucurat tare mult!
Ne-am dus apoi în biserică, iar la plecare am mers să mă mai închin o dată la mormânt, că aveam timp până la plecarea autocarului şi mă gândeam că nu ştiu când mai pot veni. Am ajuns şi am găsit… bomboane într-un colţ al mormântului. Atât de bucuroase am fost… Fetele şi-au luat în pumni fericite, de parcă n-ar fi văzut în viaţa lor bomboane! Nu ştiu cine le-a pus, când le-a pus… Am simţit ca o binecuvântare că am găsit bomboanele acelea!
Cât am stat la mormânt şi ne-am închinat, o mulţime de păsărele zburau pe deasupra noastră şi cântau atâta de frumos… Era un sentiment greu de descris în cuvinte! Parcă nu îmi mai venea să plec de acolo… Şi simţeam aşa o stare de bucurie, pe care nu am trăit-o de multe ori în viaţă. E starea aceea de parcă ţi-e totuna dacă mai trăieşti sau mori…
A adus şi aduce multă bucurie în sufletele multor oameni!
Dr. Loredana-Elena Miron,
Fălticeni
