Cum m-a smerit Cuviosul
Am mers în 2012 la București, la mormântul Părintelui Ilie Lăcătușu. Când așteptam la rând ca să intrăm să ne închinăm, s-a auzit că a venit un autocar și că e și Cuviosul printre pelerini. Eu auzisem vreo două-trei povești cu dânsul, dar nu le dădusem importanță. Acum însă simțeam că mi se face cea mai mare favoare că o să ajung să îl văd.
Când a apărut, mi-a venit gândul că „el e Cuviosul Gherontie!”, deși nu îl văzusem niciodată, nu îi văzusem poza, nu mi-l descrisese nimeni, iar acum nu mi-l arătase nimeni anume și nici nu făcea „nebunii” sau ceva ca să iasă în evidență.
M-am bucurat că îl văd, dar apoi mi-a venit un gând că sigur o să mă facă de râs cu ceva, că eu sunt o persoană foarte, foarte mândră. M-am gândit că o să facă ceva cu cea mai bună intenție, dar că o să îmi pice foarte, foarte prost.
Și cum gândeam eu acestea, Cuviosul se întoarce spre mine și, cu cea mai mare umilință posibilă, îmi face o plecăciune până la pământ, de parcă aș fi fost episcop sau mai mult: o icoană. În momentul acela mi-a venit să intru în pământ de rușine. Cine sunt eu ca cineva să se smerească în halul ăsta înaintea mea? Și mai ales cineva de măsura Cuviosului…
Ajutor cu sănătatea
Eu sunt o persoană foarte bolnăvicioasă. După câteva răceli puternice, am rămas cu o sensibilitate în zona plămânilor. Mă tot durea de parcă aveam un ghem pe dinăuntru, care nu mă lăsa nici să respir bine, nici să fac efort, nici să mă simt în largul meu. Am sunat la medic și i-am spus că nu mai pot să scap de acea apăsare, dar medicul mi-a zis să nu mă îngrijorez. Totuși zilele treceau și acea senzație inconfortabilă nu mai trecea. Atunci am luat poza Cuviosului și am pus-o pe locul cu pricina.
Seara, mi-a venit gând să iau niște vitamine, dar am zis: „Nu, acum dacă l-am rugat pe Cuviosul să mă ajute, nu mai e nevoie de nimic!”. Când m-am trezit eram cu desăvârșire bine și acea problemă nu a mai apărut.
Când nu ai voință „sună” la un prieten
Când îmi fac rugăciunile, am un „set” bine stabilit de duhovnic, dar am și alte rugăciuni pe care le citesc pentru că simt folos. Din cauză că nu reușeam să mă trezesc la vremea cuvenită, poate din oboseală, poate și din lene, poate chiar din ispită și în principiu din lipsă de voință, ajungeam să nu mai pot face toate rugăciunile, iar ziua o începeam cu o stare de frustrare. Îmi pusesem alarme de deșteptare din 20 în 20 de minute și totuși mă trezeam doar după o oră și jumătate sau două.
Văzând că nu mai am scăpare, că dimineața mă trezesc cu o stare de amețeală și lipsă de voință și mă întorc pe partea cealaltă, l-am rugat pe Cuviosul Gherontie să mă ajute în fiecare dimineață să mă trezesc la ora rânduită. De atunci, de câteva luni încoace, când aud ceasul, în prima fază simt o amorțeală și o paralizare a voinței, ca și până acum, dar apoi simt o forță lăuntrică ce mă ajută să mă ridic. Și iată, cu ajutorul Cuviosului, am reintrat în rânduială cu programul de rugăciune.
Bucurie și har
De când au apărut volumele despre Cuviosul, încerc să citesc în fiecare zi câte o mărturie. Indiferent de starea pe care o am, după ce citesc, simt mult, mult har și bucurie, de parcă aș fi privegheat toată noaptea.
Ajutător al celor suferinzi
O prietenă dragă era foarte bolnavă. Îmi spusese la un moment dat că în acea noapte a crezut că moare. Când am auzit, m-am rugat la Cuviosul pentru ea. A doua zi, prietena mi-a spus că se simte mult mai bine și că a reușit să iasă afară la o mică plimbare.
Mijlocitor în orice necaz
S-a stabilit o plecare pentru o lună pentru un schimb de experiență, dar nu mă simțeam în largul meu acolo și cel mai mult sufeream că nu am aceleași condiții de rugăciune ca și acasă, adică singurătate și liniște. Și, peste toate, nu prea simțeam că îmi folosește la ceva toată experiența. Am cerut să plec după două săptămâni, dar nu s-a aprobat. Ba m-au speriat unii că poate va fi chiar mai mult de o lună, că poate o să stau vreo șase luni. M-am panicat. Am început să fac în fiecare zi închinăciuni la Cuviosul și îl rugam să mă ajute să ajung acasă la data stabilită, nici măcar o zi în plus, să nu intervină ceva.
Și în mod nesperat s-a propus întoarcerea mea chiar cu trei zile înainte de termenul stabilit. Așa că de ziua Cuviosului eram deja acasă și i-am citit Acatistul cu bucurie, în colțișorul meu de rugăciune.
Grabnic ajutător și în lucrurile mici
De când citesc despre Cuviosul îl simt foarte aproape și îmi vine să mă plâng lui pentru orice nimic.
Într-o zi, am pus prea multe haine în mașina de spălat și s-a blocat. Se mai întâmplase așa, iar până la urmă am scos hainele așa din ea, fără balsam, pline de apă. Acum nu mai aveam unde să le pun la scurs și m-am necăjit. I-am zis Cuviosului că nu merge mașina și mi-a venit instant gând să scot cablul din priză și să îl pun apoi înapoi, iar mașina de spălat și-a continuat programul fără nicio altă problemă. În altă zi, mi-a intrat o așchie minusculă sub unghie și nu puteam să o scot. Am cerut ajutorul Cuviosului și am reușit.
Îl simt prezent, îl simt aproape, îl simt disponibil să ajute în absolut orice. Iar când sunt necăjită, parcă îl văd venind şi zicând: „Ioi, dragă!”.
R.X.
