Vineri, 19 aprilie 2019, eu am lucrat în salonul meu de acasă, care este într-o cameră în care intrarea se face din curte, separat de casă. Am avut două cliente şi am fost prinsă acolo cu treabă.

Între timp, copiii erau în casă cu Ionuţ, soţul meu. Ionuţ a făcut puţin curat prin casă după care a tămâiat casa, a aprins o lumânare şi a înfipt-o într-un ghiveci de pe pervazul de la geamul din bucătărie. A plecat din bucătărie, a mai făcut ce avea de făcut şi s-a retras în dormitor, în timp ce copiii se jucau în camera de zi. După ce am terminat cu clientele mele am intrat în casă şi am văzut în casă fum… destul de mult fum… L-am întrebat pe băiatul cel mare de ce e atât de mult fum în casă, iar el mi-a răspuns că tati a dat cu tămâie. Am mers în bucătărie la pervaz, căci acolo ţineam şi vasul acela cu tămâie să văd dacă mai fumegă, iar când am ajuns, ce am văzut, m-a lăsat fără cuvinte. 

Jumătate din ghiveciul unde a fost lumânarea era topit de foc, farfuriuţa de sub ghiveci era arsă şi contopită cu glaful, pe perete erau urme de funingine, al doilea ghiveci era puţin atins de foc, farfuriuţa acestuia era şi ea arsă şi contopita cu glaful. Fotografia Cuviosului, care era rezemată de ghiveci, a fost atinsă de foc însă nu a ars… se vedea clar că au fost flăcări mari acolo că şi fereastra din termopan a fost atinsă de foc. Apare şi în fotografiile pe care le-am făcut faptul că marginile celui de-al doilea ghiveci au fost deformate de flăcări. Practic, fotografia Cuviosului a fost înconjurată de flăcări, dar focul pare că s-a oprit acolo. Am fost la un pas de incendiu, nimeni nu a văzut nimic, iar bunul nostru sfânt, Cuviosul nostru drag, a oprit flăcările, a stins focul. Cum?! Cu siguranţă o mare minune… e un fel de a-mi spune că el este cu noi şi ne protejează casa şi familia.

Îi mulţumesc din suflet pentru asta! Deşi nu l-am cunoscut în viaţă, acum mă face să îl cunosc ca Sfânt!

(Roxana Prahoveanu, Braşov)