În rugăciune! Cu braţele ridicate în rugăciune! Aşa mi-l amintesc, aceasta-i prima imagine care-mi vine în minte când mă gândesc la Cuviosul Gherontie.
Am fost uluit, am trăit momente de stupoare, surprins din cale-afară de zicerile lui. Odată pentru câteva clipe până şi neamul (părinţi, bunici, unchi) mi l-am privit cu alţi ochi.
Cum era posibil? Înainte-vedere, străvedere?! Sunt cuvinte mari, mă feresc de ele. Dar nu găsesc altele.
Nu mă încumet acum să spun lucruri care ies din sfera obişnuitului, care pot fi numite convenţional miraculoase. Din contră, reţin întâmplarea cea mai comună, cea mai neînsemnată pentru alţii, dar folositoare mie.
Eram la Sibiu împreună cu fiica mea şi Cuviosul. Urma să-l aducem la Alba Iulia. Îi spun:
– Cuvioase, întârziem câteva minute, mergem până la Editura Deisis.
– Dar ce faci acolo?
– Trebuie să cumpăr o carte.
– Dar ce, dragă, n-ai destule cărţi acasă? Ce-ţi mai trebuie altele?
Pentru mine, observaţia Cuviosului este aidoma cuvântului Sfântului Siluan Athonitul adresat părintelui Sofronie: „Citeşte 15-20 de minute pe zi şi apoi aplică pe viu, în viaţă ceea ce ai citit!”.
Au trecut câţiva ani de atunci şi cărţi cumpăr întruna, dar la fiecare carte aud întrebarea Cuviosului adresată ignoranţei mele, lipsei de atenţie, întârzierii mereu şi mereu în a pune în practică cele citite.
Am în faţa atelierului un desen colorat al Cuviosului (Maica Domnului cu Pruncul). Îţi face bine să-l priveşti! Nicicând n-am văzut un Prunc mai vesel, iar îngerul din dreapta este atât de şugubăţ, că te binedispune, de câte ori îl vezi.
Totul este bucurie, lumină aurie.
Candela aprinsă, iz de sfinţenie!
Alexandru A.
