Era o zi însorită, sfârşit de octombrie 2019. La 10:30 venea pe lume Luca, o naştere minunată, fără durerile obişnuite, fără pic de teamă (deşi toată sarcina am fost îngrijorată). Cuviosul mi-l dăruia la 40 ani fără o lună („Dă-l, Doamne, şi pe al treilea, în numele Preasfintei Treimi!”).

E o încântare să îl văd crescând alături de sora şi fratele mai mare, îi place nespus de mult la biserică, niciodată nu a plâns la împărtăşit. Când am intrat în biserică după o pauză de 3 luni, atâta bucurie nu am văzut la el nicicând: râdea şi gângurea cu sfinţii, abia îl puteam ţine în braţe!

Cuviosul este mereu alături de noi. Băieţelul mijlociu doarme cu „prosopelul” de la Cuviosul (cel primit la Parastas). De curând, fiica mea a avut o migrenă puternică. Nu i-a trecut cu nimic. Atunci am apelat la prosopel. I l-am pus pe cap şi durerea a trecut imediat.

Cuviosul, căruia m-am rugat pentru ea, a ajutat-o şi la examenul de capacitate (la matematică, la o problemă de geometrie la care stătuse o jumătate de oră, dar pe care a rezolvat-o imediat, după ce a rotit „din greşeală” foaia în alt unghi).

Îţi mulţumim, Cuvioase Gherontie, pentru tot ce ai făcut pentru noi! (18 iunie 2020)

Dr. Beatrice Fumurescu,
Craiova