L-am cunoscut pe Cuviosul în urmă cu 15 ani, la catedrala din Craiova. Auzisem despre dânsul că e nebun pentru Hristos.
Am intrat la o slujbă, dar eram foarte nerăbdător să plec şi mă uitam din cinci în cinci minute la ceas. Dânsul era la icoane în faţă, iar eu eram în spate de tot, după nişte coloane. Catedrala este mare şi nu avea cum să mă vadă. S-a închinat la icoane, apoi a venit direct la mine şi m-a întrebat: „Cât îi ceasul? Cât îi ceasul?”
Mi-a simţit starea sufletească că mă tot întrebam cât mai durează slujba. Mi-a trecut ispita şi am rămas apoi până la sfârşit. Şi atunci, şi altă dată… (B.P.)
