Într-o seară, fiica mea cea mare se plângea de dureri de cap destul de puternice. M-am speriat, dar înainte să-i spun să ne rugăm, ea mi-a cerut să-și pună pe cap o bucăţică din pânza în care fusese învelit trupul Cuviosului când a fost adus din Ţara Sfântă (o primisem ca ajutor când copilaşul nostru, Paisie-Nectarie, era extrem de grav în spital – a şi trecut la Domnul, după cum am dat mărturie în volumul 7). Așa cum știe ea să se roage, în aproximativ 10 minute a adormit cu rugăciunea pe buze și pânza pe cap, iar a doua zi s-a trezit perfect sănătoasă. De fiecare dată când o dor picioarele (fiind în creștere) sau burtica, îmi cere pânza și se atinge cu ea, iar durerile îi dispar rapid.
La circa două luni, Porfirie a început să aibă dureri mari de burtică. Am încercat multe metode, dar nu se liniștea decât după ce îi puneam pânza de la Cuvios pe burtică sau pe spate, direct lipită de piele. În mai puțin de 5 minute se liniștea.
Citind volumul 7 al Cuviosului, am văzut o mărturie despre o mămică ce a reușit să alăpteze copilul astfel încât să nu-și piardă laptele matern și să reducă porția de lapte praf. Am avut o perioadă în care simțeam că pierd laptele matern și a trebuit să cresc doza de lapte praf. Dar, la fel ca și acea mămică și mai ales după ce am citit mărturia, de fiecare dată când îl alăptam mă rugam Cuviosului și atingeam poza sau pânza de sâni. Ca prin minune, se sătura și aveam şi lapte.
Încerc să povestesc prietenilor și cunoștințelor despre Cuviosul și minunile pe care le face pentru noi. Unora li se par ciudățenii, dar cu siguranță cei care citesc volumele de cărți și care au ajuns să-l cunoască dau slavă Domnului pentru încă un sfânt care ne ajută ori de câte ori avem nevoie!
Dana Buşagă,
Sonthofen, Germania
