L-am întâlnit a doua oară în 2007, la hramul Sfântului Ioan Evanghelistul de la Prislop. Urcam către mormântul Părintelui Sfânt Arsenie (care m-a vindecat la coloană) şi aud: „Blagosloviți!”. Mă uit în stânga, în dreapta şi nu văd niciun călugăr, nicio maică ce să ceară blagoslovenie, dar în faţa mea îl văd chiar pe Cuviosul. Am observat apoi că, de câte ori mă întâlnea, aşa îşi făcea simţită prezenţa.
Cu cele două degete arătătoare de la mâini, mă împungea ca două cuțite în ambii sâni. Mă durea foarte tare, dar îmi era ruşine să îi zic să înceteze. Şi îmi zice: „Ce faci, ce faci, te măriţi?”. Eu am zis: „Ce ai, Cuvioase? Soțul acum a trecut la cele veşnice, nu are 40 de zile şi tu zici că mă mărit?!”. Atunci, plin de bucurie, mi-a șoptit la ureche că s-a dus la Domnul. Radiam de bucurie.
Apoi m-a întrebat foarte grav: „Fata, fata de 19-20 ani, unde este?”. Am zis: „Acasă!”. Apoi mi-a arătat un tânăr care mergea cu el la Alba Iulia. Mi-a dat răspuns despre un băiat al meu, a vrut să îmi dea darurile sale din plasă şi a plecat. Surpriza a fost că, atunci când am ajuns acasă, am întrebat-o pe fiica mea dacă a avut probleme şi mi-a spus că o femeie i-a aruncat un praf în ochi pe stradă şi i-a răpit copilul din mână, un nepoțel de 2 ani, pe care l-a salvat cineva şi i l-a adus. Am simţit că a fost intervenţia de la distanţă a Cuviosului. Iar cu cele două degete arătătoare cu care mă împungea în sâni, am realizat că mi-a vindecat o boală ascunsă la plămâni.
„Blagosloviți!”
A treia oară, l-am întâlnit la Mănăstirea Tismana. Îl căutam şi nu îl vedeam şi şi-a făcut prezenţa tot prin: „Blagosloviţi!”. Aveam un necaz mare. M-am așezat în genunchi lângă sfinţia sa şi mi-a dat răspunsul.
Când a trecut la cele veşnice, am mers la Tismana la înmormântare şi, după ce i-am sărutat mâna, vorbeam în gând: „Ce mult aş vrea să cunosc pe cineva care ştie multe din viaţa Cuviosului!”. În acel moment, se întoarce către mine o tânără pe care a călăuzit-o şi a fost cu el la Ierusalim când a trecut la cele veşnice. Ea m-a întrebat: „Vreţi să ştiţi viaţa Cuviosului?”. Întrebaţi-mă şi vă spun. Aşa am aflat cum a devenit nebun pentru Hristos, prin grija Maicii Domnului.
Ajutor după trecerea la Domnul
După ce a trecut la cele veşnice, îl chem în diferite necazuri şi primesc ajutor. În 16 octombrie 2024, fiica mea a născut cel de-al patrulea copil prin cezariană (avea deja trei cezariene). Medicul care o supraveghea era îngrijorat pentru că în luna a opta ea a făcut diabet în sarcină şi îşi făcea zilnic insulină, ca să poată să ducă pruncul la termen. Se temeau că pruncul nu va ajunge la termen şi nu va trăi. I-am dat pietricele de pe mormântul Cuviosului să îşi pună apă peste ele şi să bea. Am fost la Tismana la mormântul Cuviosului şi l-am rugat să pună mâna lui pe mâna medicului, la operaţie. Pruncul a venit pe lume complet sănătos. Fiica mea a avut de la cezariana anterioară organe lipite. La final, doctorul a zis că a văzut multe minuni şi că multe minuni s-au făcut cu ea: „Ţi-am pus organele la loc, ţi le-am desprins aşa uşor că nu ţi-am tăiat nimic!”. Fiica mea s-a vindecat repede: la o zi după operaţie s-a ridicat şi a făcut mulţi paşi. Sunt bine şi ea, şi pruncul.
Am întârziat mult ca să dau mărturie şi îl rog pe Cuviosul să mă ierte.
Adriana Stiuriuc,
Petroșani
