În seara zilei de 15 septembrie 2024, am adormit în jurul orei 23:20. Undeva, în miezul nopții, am avut un vis în care cineva îmi spunea: „Ioai, dragă, dar oare nu am fost eu împreună cu Maica Domnului, nu pe noi ne-ai strigat?!”. M-am trezit cu o liniște sufletească ce nu o pot descrie…
Ce se întâmplase… Cu câteva zile înainte (s-a dat şi la ştiri), asupra orașului Pitești a fost o rupere de nori care a inundat mai multe străzi şi pasaje. În acea zi, m-am dus cu maşina până aproape de magazinul Dedeman, unde la intersecţie mă aştepta doamna Amelia Dumitru, care îmi făcuse o cruce pe care urmă să o duc la mormântul Cuviosului. Cu câteva minute înainte de a începe potopul m-am despărţit de dumneaei.
Am urcat în mașină și a început calvarul. Pe drum, strigam efectiv la Maica Domnului și la Cuviosul Gherontie să mă scoată din apă și să ajung acasă cu bine. Pe marginea străzii, am văzut mai multe mașini (mult mai înalte decât a mea) oprite acolo, cu apă intrată la motor.
Am dat la maximum volumul la CD-ul Cuviosului la cântecul ,,Astăzi toată ziua-i nor/ Mâine, dă Doamne, să mor!” și strigam la el să mijlocească la Maica Domnului să mă ducă acasă cu bine. Abia vedeam botul mașinii, când, la intersecția unde se coboară din cartierul Găvana, un domn cu o mașină mare a pus-o pe avarii și a intrat efectiv în fața mea. După el am putut să înaintez şi eu şi am mers aşa, până aproape de casă, apoi drumurile s-au despărțit. Efectiv mă scosese din furtună. Am mulțumit Maicii Domnului și Cuviosului!
Ed. Mădălina Stoicescu,
Piteşti
