În Duminica Floriilor, în 28 aprilie 2024, am avut un accident în urma căruia mi-am pierdut vederea. Ieşisem cu fratele meu cu bicicletele şi, de la un moment, nu mai ştiu nimic. Am aflat că m-au găsit într-o curte în care era o casă în construcție, unde am căzut și am dat cu capul de beton. M-am dat peste cap și m-am lovit și la coloană.
Au urmat pentru mine momente grele, în care am simţit ajutorul familiei, al Bisericii, al şcolii, dar mai ales ajutorul lui Dumnezeu. Am trecut prin operaţii, prin tot felul de tratamente…
Mătuşa Emanuela Pintea a aflat în octombrie 2024 despre Cuviosul Gherontie şi, după ce a primit de la o doamnă o carte cu mărturii şi acatistul, a început să îmi citească şi mie. Până în acel moment eu nu m-am rugat niciunui sfânt: doar lui Dumnezeu şi Maicii Domnului. Când am văzut cât de mult îi ajută pe oameni, am început şi eu să mă rog lui şi i-am simţit imediat ajutorul.
În primul rând, am simţit putere să accept mai uşor faptul că, medical, nu se mai poate face nimic pentru a-mi recupera vederea, fiindu-mi afectat nervul optic. Înainte de a mă ruga Cuviosului, gândurile acestea şi faptul că nu voi putea termina şcoala, că nu îmi voi lua bacalaureatul îmi dădeau insomnii. După ce am pus poza Cuviosului sub pernă, dormeam noaptea ca un prunc. Apoi, după ce în una din cele două vizite pe care le-am făcut la Tismana, mătuşa a găsit pe mormântul Cuviosului o bască, aşa cum visase, mi-am pus-o pe cap de mai multe ori şi am simţit-o ca pe un dar special pentru mine.
Şi în tratamente am văzut că dacă îi cer ajutorul pot să suport mult mai uşor injecţiile decât înainte. Unele dintre ele se pot administra în picior, dar altele doar în gât sau la tâmplă şi pot fi făcute doar de specialişti.
Cel mai mult însă i-am simţit ajutorul la examenul de bacalaureat. La momentul accidentului eram în clasa a XI-a, era final de an şcolar şi aveam note pentru a mi se încheia situaţia şcolară. Trebuie să spun că am simţit susţinerea Preasfinţitului Iustin de la Baia Mare, care a intervenit pentru a fi operată la Cluj-Napoca de către domnul profesor Florian, şi a întregului corp profesoral de la Seminarul Teologic din Baia Mare, unde am învăţat, a domnului diriginte, prof. Bogdan Roatiş, şi a colegilor. Pentru a trece la un liceu special, unde să învăț limbajul Braille, era prea târziu şi am ales să dau un bacalaureat în regim normal. A trebuit să îmi schimb stilul de învăţare, să trec pe auditiv. Le mulţumesc şi pe această cale profesorilor de limba română, de geografie şi de psihologie care şi-au rupt din timpul lor şi m-au pregătit multe ore gratuit. În timpul examenului de bacalaureat l-am simţit pe Cuviosul fizic lângă mine! La un moment dat am intrat în panică, dar imediat mi-am revenit când m-am rugat Cuviosului. Când am aflat că am luat nota de trecere la bacalaureat I-am mulţumit Bunului Dumnezeu, împreună cu familia mea iubită.
Cuviosul mi-a dat încredere şi ştiu că va mijloci pentru mine să îmi împlinesc visul de a urma şi o facultate! Este foarte greu, sunt momente când îmi vine să renunţ, dar ştiu că nu sunt singură! Bunul Dumnezeu este cu mine! Atâta putere nu a avut cum să vină de la mine! Acolo unde se termină puterea omului începe cu adevărat puterea lui Dumnezeu. Iar dacă Dumnezeu mi-a dat a doua şansă la viaţă, înseamnă că are un plan cu mine şi El mă va ajuta!
Cristina Conţ,
Baia-Mare
