Am citit că, dacă un sfânt te-a ajutat sau ştii ceva despre lucrarea lui, este păcat să nu spui! Până trec la Domnul, ei se feresc, ca să nu îi încerce duhul mândriei. Acum însă este vremea mărturisirii!
Cuviosul Gherontie venea des la Mănăstirea Râmeţ şi la alte mănăstiri de maici. Cred că făcea asta pentru că maicile îl ocroteau mai mult şi simțeau altfel lucrarea lui duhovnicească. Erau mai atente la ce făcea, cum se ruga, ce spunea, cum le dispărea duhul întristării după ce se întâlneau cu el. Îl vedeam, mai ales când eram la ascultare la trapeză, că stătea ore întregi în rugăciune, cu mâinile în sus! Era în trapeză o icoană a Maicii Domnului. În faţa ei stătea!
„Veronicuţa, Veronicuţa, raiul!”
În 24 iunie 2018, Cuviosul a venit la noi la mănăstire pentru ultima dată. Se săvârşea Utrenia. A intrat în biserică, eu eram la strană cu sora mea, maica Veronica, şi numai ce văd că vine la ea şi îi spune: „Veronicuţa, Veronicuţa, raiul!”. M-a fulgerat din cap până în picioare! Până atunci avusesem nădejde că maica se va vindeca, dar când l-am auzit pe Cuviosul am ştiut că va trece la Domnul.
Am ieşit afară, ne-am adunat mai multe maici în jurul lui, ne-am făcut o fotografie împreună cu Cuviosul şi cu doamna Monica. La plecare, când l-am condus cu maica Veronica la maşină, i-a spus maicii: „Câteodată nu ştiu de unde îmi vine o bucurie aşa de mare că nu mai pot, dar nu ştiu de unde îmi vine!” şi maica i-a răspuns: „Din rai!”. Ultimele cuvinte pe care ni le-a adresat au fost: „Mânca-v-ar raiul, raiul bucuriei!”.
Monahia Teoctista,
Mănăstirea Râmeţ
