Auzisem de Cuvioșelul încă de când eram elev la Seminarul Teologic din Alba Iulia. Știu că l-am zărit într-un pelerinaj în anul doi sau trei de seminar, la o mănăstire din sudul țării. Cu mila lui Dumnezeu, am avut ceva probleme de sănătate în facultate și de aici începe relația cu Cuviosul.
În anul 2007, pe când aveam o încercare, mergând cu mama să mă închin la Catedrala Arhiepiscopală din Alba Iulia, l-am zărit în partea dreaptă cu niște oameni, parcă îi povățuia… Când l-am privit mai atent, parcă era alt om, îmbrăcat într-o haină mai lungă, legat la mijloc cu o centură. M-a văzut, nu a zis nimic, ci doar m-a binecuvântat.
Doamna preoteasă Monica știa de problemele mele, iar după trecerea Cuviosului la Domnul o tot întreba pe soţia mea, cu care se împrietenise, de ce eu nu mărturisesc nimic. Am zis că nu am ce mărturisi, dar, de fiecare dată când îi ceream ajutorul Cuviosului, iar el ne ajuta în felul său, eu tot ziceam că voi scrie, dar tot uitam.
În 2024, fratele meu și-a făcut o colonoscopie, având ceva simptome, iar analizele au ieșit bine. La începutul anului 2025, în luna ianuarie, au apărut și la mine aceleași simptome și am zis că s-ar putea să am și eu probleme (mama fiind diagnosticată în 2001 cu cancer de colon), dar le-am ignorat. În februarie, simptomele s-au înrăutățit și am avut sângerări. Nu am spus nimănui, dar soția mea a observat ceva schimbat în comportamentul meu. După două-trei săptămâni, sângerările au fost mai mari, ne-am speriat cu toții și l-am sunat pe medicul de familie, care în ziua următoare m-a programat la un CT. Eu i-am sugerat să facem un control gastroenterologic, dar insista că e suficient examenul CT.
Rezultatele au fost rele, se vedea o îngroșare concentrică de 90 mm pe colon! A doua zi, mi-a dat de urgență trimitere pentru o colonoscopie, așa cum i-am zis eu de la început. În seara zilei cu rezultatele nefavorabile, medicul o sună pe soție și îi zice că am ceva foarte grav, că „mă voi duce la cei mulți”. Frica era deja prezentă în ecuație. În acea seară am alimentat și eu teama, vorbind cu mama, care trecuse prin așa ceva.
Când am mers după trimiterea pentru investigația țintită, medicul îmi zice că a uitat CD-ul cu rezultatul imagistic și să merg în dimineața următoare la spital că este de gardă. Oricum, în drumul spre Cluj-Napoca, unde am făcut colonoscopia, am trecut prin Alba Iulia după CD. Îmi înmânează doamna doctor CD-ul, vizibil afectată de situație, presupunând că aș avea doi polipi maligni acolo. Nu am fost atent ce scria pe el și, ajungând în mașină, ce citesc pe el?… numele meu și mai jos: „Muzică de petrecere!”.
Am simţit acest lucru ca pe o ghidușie a Cuviosului. Vreau să mărturisesc faptul că, de când am aflat rezultatul problematic, mi-am pus acatistul Cuviosului Gherontie pe burtă, iar acesta pur și simplu s-a lipit de zona unde simțeam o jenă. Din acel moment, nu am mai simțit durerea, existentă de câteva săptămâni. Am și citit Acatistul în fiecare seară, iar în seara pregătirii pentru colonoscopie, luând tratamentul specific pentru curățarea intestinelor, am simțit că am eliminat ceva serios.
Noaptea dormeam destul de greu și puțin din cauza gândurilor negative și a scenariilor din capul meu, mă temeam de operație, radioterapie, chimioterapie. În tot acest timp, soția, împreună cu toată familia, au fost alături de mine cu încurajări, dar eu nu puteam să accept o eventuală boală oncologică incurabilă.
Abia așteptam să vedem ce zic specialiștii, aveam emoții, aveam stări duale: euforie prin depănarea amintirilor frumoase trăite alături de familie și agonie în condițiile în care diagnosticul s-ar putea adeveri. Totuşi, tot timpul mai rămânea o fărâmă de speranță în ajutorul sfinților și al gândurilor bune ale celor pe care i-am rugat să înmulțească rugăciunea pentru mine.
Investigația specifică a venit ca o gură de oxigen, colonul era curat, având doar niște formațiuni hemoroidale inflamate. În următoarea zi, am mers cu mare bucurie la Tismana la mormânt, pentru a-i mulțumi, soția dorindu-și în taină să ajungă la Cuviosul. A mijlocit Cuvioșelul pentru mine la Dumnezeu, iar în felul lui ghiduş mi-a şi dat un semn că voi primi un răspuns care îmi va aduce bucurie!
Pr. Andrei Frăsinel,
Tărtăria, jud. Alba
