Am aflat despre existența Cuviosului Gherontie de pe internet unde, la un moment, dat am găsit Acatistul și l-am citit. Ulterior, cumnata mea mi-a vorbit despre Cuviosul și mi-a spus că merge la Mănăstirea Tismana unde este înmormântat. Ne-a adus bomboane de pe mormânt şi am simțit cumva nevoia să merg și eu cu speranța că mă va ajuta în legătură cu fiul meu, născut prematur, care la vârsta de 3 ani nu vorbea încă, deși începusem ședințele la logoped.
În vara anului 2023 am reușit să ajungem la Mănăstirea Tismana şi să ne rugam la mormântul Cuviosului. Am primit o sticluță cu ulei de la candelă, poza Cuviosului şi bomboane de pe mormânt. Am plecat acasă încrezătoare că totul va fi bine, dar în timp. Pe drumul de întoarcere copilul să înceapă să vorbească, să rostească cuvinte cu sens, să formuleze propoziții logice!
Ajutorul Cuviosului nu s-a oprit aici. Într-una din zile, fără să se lovească, băiatul acuza durere de picior, nu putea să meargă, preț de câteva ore nu s-a dat jos din pat, iar când încerca să meargă pur și simplu cădea. Deși i-am făcut masaj cu diferite unguente, tot nu-i trecea. Spre seară mi-am amintit că am ulei de la candela Cuviosului, i-am masat piciorul cu ulei și l-am rugat să-l vindece. Nici nu am terminat eu bine rugăciunea că băiatul s-a dat jos din pat şi a început să meargă și să alerge ca și când problema nici nu ar fi existat.
Cuviosul mi-a zâmbit în vis
Vestea minunată a fost în toamna anului 2023, când am aflat că sunt însărcinată cu al doilea copil, deși am 45 de ani. Sarcina a decurs bine până în trimestrul al doilea când la morfologie mi-au spus că am o complicație a placentei, care mi-a provocat o stare ulterioară de rău.
La începutul trimestrului al treilea, medicul a hotărât să rămân internată pentru supraveghere. Trebuia să fac un RMN pentru a vedea cum stau lucrurile, însă programarea era mult prea târziu. Înainte să se elibereze ca prin minune un loc la RMN, l-am visat pe Cuviosul Gherontie în ușa unei biserici cum îmi arată zâmbitor și ghiduș, așa cum am citit prin mărturiile celor care l-au cunoscut, cu degetul către cap. În zilele următoare am făcut RMN, care arăta că situația este mult mai complicată. La 33-34 de săptămâni mi s-a făcut cezariană, explicându-mi-se riscurile: scoaterea uterului, transfuzie de sânge, intervenție asupra vezicii urinare. Nimic din ceea ce anticipau medicii nu s-a întâmplat, totul a decurs ca o cezariană normală. Cât am reuşit, am citit Acatistul Cuviosului Gherontie și m-am rugat.
Nașterea prematură a adus cu ea o serie de probleme, copilul intubat, infecții și rezultatul testării metabolice pozitiv. Asta însemna că bebelușului îi lipsește o enzimă care să metabolizeze proteinele animale. Mi s-a spus că în cazul acesta analiza trebuie repetată și, dacă iese tot pozitivă, va trebui să primească o alimentație corespunzătoare. În tot timpul în care am așteptat rezultatul retestării am continuat să citesc Acatistul Maicii Domnului, al Sfântului Cuvios Stelian Paflagonul şi al Cuviosului Gherontie. A doua testare a fost negativă.
Acasă ajunsă, copilul (care încă de la spital mânca destul de greu) se îneca la fiecare masă, rămânea fără aer și eram din ce în ce mai îngrozită. L-am rugat pe Cuviosul să nu se mai înece copilul, însă acest lucru instant nu s-a întâmplat. Minunea a venit printr-un gând adus de către Cuviosul, amintindu-mi că medicul kinetoterapeut îmi recomandase o anumită poziționare a copilului în timpul mesei. Așa am procedat și acum fiecare masă decurge fără probleme.
Altă minune…
La prima ecografie transfontanelară a bebelușului a reieșit că are o hemoragie craniană și niște goluri datorate faptului că la naștere nu a respirat. A doua ecografie din spital arăta încă hemoragia în remisie și golurile, despre care doctoriţa spunea că doar va învață să le ocolească, făcând kinetoterapie. Următoarea ecografie am făcut-o la două săptămâni de la externare. Tot timpul, cât am ținut copilul într-o poziție stabilă pentru a-i face ecografia, m-am rugat Cuviosului să avem un răspuns bun. Când a terminat, doctoriţa a spus că hemoragia este în remise, iar golurile descrise în spital nu mai sunt.
Sunt convinsă că minunile făcute de Cuviosul nu se opresc aici. Slavă lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a dat și pentru sfinții pe care i-a trimis pe pământ în ajutorul nostru!
Prof. Lenuţa Udrea,
Borcea
