Într-o seară, la scurt timp după ce am venit de la Tismana, când să ne culcam, m-au apucat nişte dureri, nişte crampe prin burtă, de cred că nu era parte din intestin care să nu mă doară. Aveam unul din volume pe noptieră, mi l-am pus pe burtă, mi-am luat metanierul şi am început să zic „Doamne, Iisuse”, ca să încerc să adorm în rugăciune (aşa cum recomanda Părintele Proclu Nicău) şi, în câteva minute, a încetat orice durere şi, mai mult decât atât, am început să simt pentru câteva clipe/ minute (nu ştiu exact) ceva rece în partea stângă sub coaste, într-un loc în care mi se mai întâmpla să am dureri. Abia atunci am realizat ce-mi zisese copilul, cum că a simţit rece în şoldul bolnav.
Mai trec câteva zile şi, după vorba maicii că şi cu pietricelele de pe mormânt se fac minuni, iau câteva pietricele cu gândul de a le pune în jurul casei şi în jurul curții, ca să ne păzească Cuviosul de rele întâmplări, de răufăcători, de mai ştiu eu ce mi-a venit mie în minte să îl rog atunci. În ziua aceea ne tot sărea siguranţa de la curent din casă. Noi o ridicam, dar la scurt timp iar sărea. Am sunat un prieten care e electrician şi ne-a zis că sigur undeva în casă e un scurtcircuit. Nu ne-am putut da seama unde şi vreau să menţionez că pereţii casei sunt făcuți din grinzi de lemn, astfel că un incendiu ar putea fi foarte periculos pentru noi.
Independent de povestea cu curentul şi fără să mă gândesc nici măcar o clipă la asta, ies din casă, pun câte o pietricică la colţurile casei şi la mijlocul pereților, mă rog Cuviosului, cum am zis, să ne păzească. Încep să pun şi în jurul curții, dar nu apuc să termin că îmi sună telefonul. Era electricianul. I-am spus că nu s-a remediat problema şi el îmi zice că nu crede că e în casă problema, ci e la magazia de lângă casă şi îmi zice să decuplez magazia de la curent.
În timp ce vorbeam cu el la telefon, mă duc, pun mâna pe cablul care alimenta magazia şi când încerc să îl scot din priza respectivă, începe şi face scântei, face flamă şi iar sare siguranța! Acolo era problema!
Pe moment, nici nu am realizat minunea Cuviosului, până când am intrat în casă şi am dat cu ochii de volumul de mărturii! Abia ce mă rugasem să ne păzească şi mă şi sună electricianul şi îmi zice exact unde e problema dintre zecile de prize, întrerupătoare şi becuri câte erau în casă!
Au mai trecut câteva luni şi, în Postul Adormirii Maicii Domnului (2023), micuţa noastră a răcit şi, la un moment dat, a făcut şi otită la ambele urechi. Am fost cu ea şi la medicul pediatru, şi la un medic ORL-ist şi cam ştiam ce urma: zece zile de antibiotic fără discuţie. Eu evit pe cât posibil să le dau copiilor antibiotic, mă lupt pe cât posibil să îi tratez naturist şi cu ajutorul uleiurilor esențiale.
Acum aveam deja rețeta şi nu mai părea că există şanse de scăpare pentru ea. Trebuia să mergem la farmacie să luăm antibioticul, dar îmi zice soţul, adică mă mustră de-a dreptul: „Atâtea minuni le-ai povestit copiilor zilele acestea. Cu noi nu pot face sfinţii o minune? Noi nu avem ulei de la Cuviosul? Nu avem pânza de la Cuviosul?”. Pânza nu o mai aveam… o dădusem altora. M-am gândit că ne poate ajuta Cuviosul şi fără pânză. Ulei aveam… După discuţia asta, merge soţul la farmacie să cumpere antibioticul. La acea oră mai era o singură farmacie deschisă în oraş, dar nu aveau Augumentin pentru copii. Iniţial m-am enervat, apoi am zis că poate aşa a vrut Dumnezeu…
Seară fiind, adoarme fetiţa cu un pic de febră şi fără să apuc să îi dau ceva, nici de durere, nici de febră. În nopţile anterioare se tot trezise şi plânsese de durere, deci era imposibil să doarmă fără niciun medicament. Am luat o poză cu Cuviosul şi i-am pus-o sub pernă, cred că am uns-o şi cu ulei, m-am rugat Cuviosului să o facă bine şi i-am promis că, dacă se face bine, renunţ (din nou) la smartphone şi revin la telefonul cu butoane (am mai renunţat o dată, însă doar pentru 2-3 ani). Fetiţa a dormit toată noaptea fără să se mai trezească şi a doua zi nu a mai avut nici febră şi nu s-a mai plâns de durere de urechi! Nu a mai fost nevoie de antibiotic.
În încheiere, vreau să spun că mi se pare fascinant şi uimitor cât de grabnic ajutător poate fi Cuviosul!
Ec. Olga Ruștei,
Dej, jud. Cluj
