Mă simt onorată să pot face o mărturie chiar de ziua Cuviosului meu drag, nădejdea și bucuria mea. Nu l-am cunoscut în timpul vieții sale, regret nespus, dar Dumnezeu a făcut să-l cunosc intens și grabnic ajutător, în anul 2023.
O prietenă monahie de la Mănăstirea Mărcuș mi-a trimis printre iconițe și cărți, fotografia unui bătrânel care se ruga. M-a impresionat acea blândețe, semăna un pic cu tatăl meu, plecat la Domnul, mi-a trezit un dor dulce, dar și dureros în suflet și am răbufnit în lacrimi. Nu am știut cine este și, prinsă cu alergătura, supărată pentru că soțul meu era grav bolnav, nu am întrebat-o, dar am pus fotografia în rama în care eu și soțul eram într-o fotografie împreună.
La câteva luni, o doamnă din Râmnicu Vâlcea mi-a împrumutat o carte despre Cuviosul Gherontie (volumul 3). Așa am aflat cine era bătrânelul din fotografia primită. Am plâns de fiecare dată când citeam mărturiile și l-am rugat din tot sufletul să mă ierte și să-l ajute și pe soțul meu să fie bine. M-a ajutat și mi-a fost alături în zile și nopți fără somn de atâtea griji și oboseală. Dimineața știam ce trebuie și cum trebuie, adevărată minune! Cuviosul a devenit prietenul şi părintele meu spiritual.
Așteptam să găsesc timp să caut pe internet despre viața și nevoințele sale, despre minunile făcute și speram să găsesc o cale să mă apropii și mai mult de sfințenia lui. Am găsit Acatistul, fotografii și toate postările puse de cei care au fost binecuvântați să-i fie în preajmă, să călătorească împreună sau să-l întâlnească la mănăstiri! Ascultam cu nesaț micile videoclipuri, toate informațiile și mărturiile și de fiecare dată am simțit o emoție mare și am plâns. Mă durea sufletul că, deși contemporani, nu auzisem despre cuvioșia sa. Aș fi putut fi și eu printre oamenii care l-au ascultat, s-au bucurat împreună sau măcar l-au văzut.
Mi-a simțit sufletul, mi-a văzut dorința și tulburarea! L-a ajutat pe soțul meu să fie bine după multă spitalizare și grijă susținută din partea mea. Nu știam cum să-i mulțumim pentru atâta bunătate! Dar nu s-au oprit aici problemele familiei mele. Pentru că mă durea cumplit bila, cu stări de rău, am mers la spital, unde am aflat că aveam ceva mult mai grav și mai periculos: un chist pe ovar, de care nu știam. Acest diagnostic m-a bulversat complet, am început investigații, analize… spaimă! Concluzia medicală era că trebuie să mă operez de urgență, preventiv, să mi se extirpe toate organele genitale (cum spun medicii, că nu mai ai nevoie de ele la 63 de ani!).
Eu nu contest decizia medicală, dar m-am speriat atât de mult, că panica a pus stăpânire pe mine, bila nu mai suporta nimic, am slăbit 8 kg într-o lună, de-abia mă țineam pe picioare. Și atunci am înțeles că nu sunt singură în hotărârile mele, că aveam un ajutor divin! Cei din familie mi-au acceptat decizia cu reticență, dar am avut curaj să mă adun și să nu mă operez.
Între timp, am aflat cum să iau legătura cu monahiile de la Mănăstirea Tismana, să întreb dacă găsesc cărțile Cuviosului, puțin mir și orice altceva care mă poate ajuta, încuraja! L-am rugat pe Cuviosul să mă ajute și mărturisesc că totul a fost minune. Am primit foarte repede pachetul cu de toate. Am plâns ca un copil, în hohote, ca atunci când mama s-a stins prea devreme. Aveam 18 ani și nu mai doream să trăiesc!
Am primit trei volume (4, 5 și 6), Acatistul, mir, bomboane de la Cuviosul și, ce credeți?! Când am trimis mesajul m-am gândit că aș fi dorit şi două cruciulițe, una pentru mine, una pentru verișoara mea Ela, din Austria care, draga de ea, m-a ajutat mult. Dar mi-a fost rușine să cer și i-am zis Cuviosului meu drag că poate mijlocește el dorința mea. Când am deschis pachetul, deasupra erau cele două cruciulițe! Am îngenuncheat și așa, cu brațele spre cer, am zis: „Mulțumesc, Cuviosule, pentru prima dată în viața mea sunt pe calea cea bună!”. Simt lumina, simt sfatul bun, simt înțelegerea și iubirea, ca atunci când eram copil și mă iubeau ca pe un odor părinții și bunicii mei, azi toți la Domnul!
Am mers la spitalul din Craiova pentru alte investigații, unde tot despre a fi operată era vorba! Într-o luni dimineața de aprilie ar fi trebuit să mă opereze. Înfloriseră pomii și am fost așa fericită că în noaptea premergătoare l-am visat pe Cuviosul, care mi-a zis: „Hai, Licuricea, la plimbare, că vom pleca de aici!”. Doamne, ce frumos era acel loc pe unde m-a dus, numai ramuri înflorite și un parfum divin. Era îmbrăcat în alb și mi-a zis că în patul liber de lângă mine, până plec acasă, va veni o femeie tare săracă și necăjită, să am grijă de ea. Eu plângeam de bucurie şi i-am promis că așa voi face și am mai promis acolo, în Rai, că voi face schimbări și în viața mea! Întotdeauna am avut credință, dar nu suficientă! După ce am citit cărțile cu mărturisiri și alte cărți duhovnicești, după ce am simțit ce aproape este de sufletul meu și cât de bun este Cuviosul cu mine, am înţeles ce sărăcit aveam sufletul și ce trist!
Operația s-a amânat atunci dimineața pentru ziua următoare, deoarece mai era nevoie de câteva analize. Tremuram și mă rugam până a trecut vizita medicilor. Cuviosul a știut! Atunci am înțeles că totul a fost adevărat, nu doar iluzia unui vis într-un suflet speriat! S-a amânat operaţia și în ziua următoare, iar după o săptămână am fost externată, dar să revin peste două săptămâni pentru RMN.
Tot în seara aceea de luni a fost adusă lângă mine o femeie tânără de etnie romă, de undeva de la țară, necăjită și chinuită cum nu ar trebui să mai fie nicio femeie… Am făcut ce am promis așa cum am putut, le-am vorbit cu dragoste și respect și doamnelor din salon despre minunile Cuviosului. Au ajutat și ele cu ce au putut…
Am făcut acel RMN în alt oraș, la o clinică, iar situația este deocamdată echilibrată. Poate fi bine sau poate degenera, numai Dumnezeu știe! Dar sunt mai liniștită, nu-mi mai este atât de teamă. Când pun stăpânire pe mine acele temeri, care știu că nu sunt de la Domnul, mă rog părintelui meu spiritual. Pun poza, broşura cu acatistul sau cartea pe piept și mă liniștesc. O căldură mă învăluie și adorm cu ochii plini de lacrimi.
Poate Domnul în mare mila Lui, în preajma celei mai mari sărbători creștine, mă va ajuta să nu fie nevoie de operaţie. Maica Sfântă poate mă va întrema să mă bucur și eu de viață. Prin rugăciunile Cuviosului și minunile lui: sper şi cred!
Îmi doresc în această vară să ajung la Mănăstirea Tismana, acasă la Cuviosul, să stau lângă crucea pe care am văzut-o în fotografiile postate, să-mi audă gândurile de mulțumire, să-mi simtă sufletul de copil. Și… să-i aduc bomboane, care și mie îmi plac! Atâtea a făcut pentru mine, pentru cei dragi din familie și pentru oamenii din jurul meu cărora le-am vorbit despre dânsul! Cuviosul vine grabnic să te ajute, doar să-l chemi!
Cuvintele sunt prea puțin, sper ca faptele și sufletul meu să-i fie pe plac, să pot fi mereu „drăguță”, smerită și iubitoare, așa cum i-ar fi plăcut. Să-i cer iertare pentru greșelile mele, pentru neaplecarea îndestul spre cele duhovnicești, pentru amânarea de a avea grijă de viața mea! Sărut cu evlavie dreapta ta, sfântule, iubitorule de oameni, și fie ca de acolo din Ierusalimul ceresc, unde este „bucuria bucuriilor, frumusețea frumuseților și veșnicia veșniciilor” să ne iubești pururea și să ne vii în ajutor în nevoile noastre!
Bibl. univ. Luminiţa Roşoagă,
Râmnicu Vâlcea
