Eu îl numesc Bătrânul Gherontie, deoarece cred că este unul dintre prietenii lui Dumnezeu, coleg cu „Bătrânii” despre care se vorbește în cărți. Și tot în această linie, se povestește în Patericul egiptean că l-au întrebat pe un Părinte: ,,Cât trebuie să se pocăiască un frate care a greșit: un an?”. Şi a zis Bătrânul: ,,Mult este!”. „Atunci șase luni? Şi a zis el: „Mult este!”. „Atunci 40 de zile?” Și a răspuns bătrânul: „Mult este!”. Şi au zis frații: „Şi atunci va intra și el la cină deîndată?”. A răspuns bătrânul: „De se va ruga acela din inimă câteva zile, îl va primi pe el Dumnezeu”. Sau un alt bătrân zice: „De se va pocăi cineva cu dinadinsul, de dimineața până seara, va ajunge la desăvârșire!”. Asta cred că a fost marea taină a Cuviosului Gherontie, lucrarea intensă a pocăinței, în câteva minute făcea o pocăință și o rugăciune atât de intense, încât şi cei din jur simţeau că Duhul lui Dumnezeu venea asupra lui.
Ca o încheiere, Îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dat încercări şi ispite în timpul studenţiei, că altfel nu l-aş fi cunoscut pe Cuviosul şi aş fi trecut pe lângă un sfânt! Şi când am fost la mormânt am simţit că parcă e viu! Dacă m-ar întreba cineva pe cine vreau să întâlnesc, pe lângă părinţii mei, aş vrea să fie Cuviosul!
Pr. Ioan Daniel Greu,
Parohia Ciugudu de Jos, jud. Alba
