Este a doua oară când minunile Cuviosului nostru drag mă determină să scriu mărturii. Cu toate acestea, sunt conștient că prin cele ce le înfățișez aici, nu fac decât mărturisirea despre lucrarea vie în viețile noastre, de după mutarea lui la Domnul și nicidecum să circumscriu aritmetic (una, două, trei etc.) minunile pe care le-a făcut Cuviosul de când am depus prima mărturie, în volumul 5. Chiar vorbeam la telefon cu iubiții noștri editori, părintele Dorin și Monica Opriș, despre faptul că prezența Cuviosului în viețile noastre este atât de intimă și instantă încât, oricare dintre noi, dacă am sta să scriem faptele minunate pe care le face spre mântuirea și nu uimirea noastră, nu ne-ar mai ajunge viața să le citim.
Este de ajuns un singur gând îndreptat cu dragoste și încredere către Cuviosul și răspunsul sau soluția apar imediat sau la timpul potrivit pentru orice situație. Deci cum să le scrii pe toate?! Și totuși voi face cunoscute măcar trei dintre faptele dragostei lui minunate, spre întărirea și încurajarea celorlalți.
Prima minune pe care o amintesc aici a avut loc în intervalul de timp 21 octombrie – 4 noiembrie 2022, respectiv ziua înmormântării Cuviosului și ziua nașterii lui! Vorba părintelui Rafail Noica: „Coincidența este un nou nume dat de postmoderni lui Dumnezeu…”. Această minune, de fapt o suită de minuni, s-a înfăptuit cu maica noastră stareță, Siluana, și o las pe ea să înfățișeze lucrările Cuviosului.
„Fiind împreună cu părintele într-o vizită la țară, la o persoană apropiată mănăstirii noastre, urcându-mă pe o scară, am căzut și mi-am fracturat cotul (capul radial), de la mâna stângă. Acest os este foarte important deoarece face toate mișcările mâinii (flexie-extensie, pronație-supinație). De aici a urmat o suită de întâmplări neașteptate, care s-au dovedit a fi o întreagă aventură și suferință…
Am fost dusă de urgență la spitalul din Timișoara, unde s-a aplicat întreg protocolul medical tipic în astfel de situații. Ispita drăcească a fost că, cu toată competența personalului medical de acolo, au fost multe confuzii care s-au constituit într-un malpraxis neașteptat. Cotul (capul radial) era făcut „bucăți” (fractură cominutivă cu deplasare de fragmente osoase), așa cum aveam să aflu ulterior. Medicul de gardă a decis că este doar o luxație, drept care a făcut anestezie, din care era să nu mă mai trezesc (şapte ore a durat reanimarea), punând cotul la loc. După aceasta mi-au imobilizat brațul într-o atelă, cu care trebuia să stau trei săptămâni. După această procedură medicală durerile nu numai că nu au încetat nicio clipă, ci, dimpotrivă, s-au amplificat. Acest lucru s-a datorat faptului că mi s-a aplicat procedura pentru luxație și nu pentru fractură, atela agravând și mai tare poziția fragmentată a capului radial.
Durerile nu încetau nicicum, astfel că am fost nevoită să cer o a doua părere medicală și, la sugestia unui medic, am fost sfătuită să merg în Ungaria la o clinică renumită, pentru a-mi diagnostica exact problema. În urma radiografiei, s-a constat că nu era vorba de o luxație, ci de o fractură cu deplasare de fragmente osoase, iar ligamentul colateral-lateral era rupt de tot, ceea ce a impus de îndată intervenție chirurgicală. Medicul mi-a explicat situația reală: cotul era ca o farfurie spartă, iar pentru faptul că nu s-a intervenit la timp prin operație pentru a repara fractura propriu-zisă, se impunea îndepărtarea (ablația) capului radial, care se necrozase, iar acest lucru însemna o semi-infirmitate pe toată viața. Cu inima zdrobită, am pornit spre casă, urmând ca după trei zile să ne întoarcem la clinică pentru operație.
După trei zile ne aflam în drum spre Ungaria, când am fost sunați de Alin M., un prieten al mănăstirii noastre, care a aflat de situația mea și s-a scandalizat, propunându-ne și insistând să ne ducem la clinica recomandată de el în Italia. Timp de 15 ani el fusese asistentul unui medic de renume mondial, Dr. Paolo A. Arrigoni de la Institutul Ortopedic Gaetano Pini, din Milano, care era specializat în astfel de traumatisme. A fost minunea Cuviosului („Bucură-te, că îi trimiteai la doctori credincioși și pricepuți”), așa că am întors mașina, pornind direct spre aeroportul din Cluj și a doua zi, la ora 11 a.m., ne aflam la biroul de internări al spitalului din Milano. M-a consultat doctorul, mi s-au făcut toate procedurile pentru internare.
Inițial, mi s-a comunicat că voi fi operată chiar a doua zi (3 noiembrie 2022) și că voi intra a doua. Am așteptat de dimineața până seara la ora 18:00, când personalul medical a venit și m-a anunțat că operația s-a amânat și va avea loc în data de 4 noiembrie. În ziua în care trebuia să fiu operată nu m-am putut ruga deloc, dar în ziua în care a avut loc operația, rugăciunea a curs și, spre marea noastră uimire, am aflat că de fapt era ziua de naștere a Cuviosului și am simţit că el a făcut toată această „amânare”.
O altă „surpriză” pe care mi-a făcut-o Cuviosul a fost că după trei zile de spitalizare, în care comunicarea era anevoioasă și de-a dreptul amuzantă (eu neștiind limba italiană), m-am trezit cu o asistentă care a început să vorbească românește cu mine, ceea ce mi-a ușurat foarte mult zilele de spitalizare. Operația a decurs bine cu rugăciunile Cuviosului, medicii reușind să îmi salveze brațul, înlocuind acel os rupt cu o proteză (operație care la noi în țară nu se realiza cu rezultate atât de bune). Tot cu rugăciunile Cuviosului am reușit să găsesc kinetoterapeut, care să mă ajute să îmi recuperez brațul. Dacă nu era Cuviosul aveam o mână pe care nu o mai puteam folosi.
Un alt fapt minunat s-a întâmplat tot în ziua de 21 octombrie, la un an după ce am căzut de pe scară. Am vrut să închid un geam de la biserică și mi-am luxat din nou cotul operat. Nu știu ce a „făcut” Cuviosul, dar cu rugăciunile lui am reușit să îmi pun cotul la loc. Deși aparent părea un lucru rău ce s-a întâmplat, după acest incident mâna mea s-a deblocat mult mai mult și a fost mult mai funcțională. Și precum a zis Cuviosul doctorului ortoped când a fost și dânsul la consultație: „Ioai dragă, da’ văd că te pricepi! Să vezi, așa… ca o minune, n-o să se umfle genunchiul…”, așa și eu am primit vindecare cu rugăciunile lui.
De asemenea, în luna noiembrie a anului 2023, un prieten foarte bun al mănăstirii noastre a căzut de pe scară și și-a fracturat cotul. Rugăciunile Cuviosului, experiența și suferința prin care m-a trecut Domnul l-au ajutat și pe el să își salveze brațul. Știam să îl sfătuim pas cu pas ce demersuri să facă și, mai ales, ce mijlocitori să își ia pentru recuperare.” (Monahia Siluana)
Arhim. Rafael,
Mănăstirea „Buna Vestire”, Cheile Cibului, jud. Alba
