La începutul lunii ianuarie 2022, am primit de la o prietenă Acatistul şi o poză cu Cuviosul Gherontie. M-am plâns ei de necazurile şi supărările ce mi le face băiatul meu, care are 30 de ani. Îi spuneam cu durere că de la vârsta de 17 ani mă supără foarte tare. Nu bea, nu fumează, nu se droghează, dar are două găşti în care merge şi toacă banii la poker, la pariuri sportive, la aparate, la păcănele. Uneori mergea chiar zilnic la poker, după serviciu. Muncea mult, aducea banii acasă, dar nu stăteau mult în casă. Ori îi cerea înapoi, pe rând, ori era dator și ducea banii ca să nu fie bătut de „prietenii” de la poker, ori pur și simplu îi fura din casă. Sume mari, nu mici, banii lui munciți de la serviciu sau chiar și ai mei.
După ce am primit cartea, am început cu mare nădejde să citesc zilnic Acatistul Cuviosului timp de patru luni, pe lângă Paraclisul Maicii Domnului, pe care îl făceam şi înainte. O cunoştinţă de la Sibiu mi-a spus să-l trec pe pomelnic pe Cuviosul Gherontie la fiecare Sfântă Liturghie la care particip şi să aprind o lumânare pentru el. Aşa am făcut. Am pus apoi şi poza Cuviosului undeva, sub perna băiatului meu, pe saltea, fără ca el să știe (nici acum nu știe, de aceea nici nu semnez marturia), iar de la Sfintele Paşti, din anul 2022 băiatul meu a început să fie altfel, mai atent la ce vorbeam cu el, nu se mai ducea așa des la poker, nu mai cumpăra bilete la pariuri sportive sau de 100 de lei să joace poker pe telefon în speranța că va câștiga mulţi bani. Nu mai lua din banii mei… În iulie, deja era angajat în două locuri de muncă, aducea toți banii acasă, era mai implicat un pic la nevoile din casă. Cuviosul Gherontie a lucrat în mintea şi în sufletul lui! Acatistul îl țineam pe măsuță, la capul băiatului meu. N-avea timp să vadă cine e pe copertă, nici să citească.
Şi s-a mai întâmplat ceva tot anul trecut, după ce am citit zilnic Acatistul Cuviosului. Am o soră în Austria, care nu mai voia să vorbească cu noi de cinci ani. În aprilie a venit cu cadouri, cu vorbe bune şi cu bani!
L-am întrebat apoi pe părintele meu duhovnic ce să fac, cum să-i mulţumesc direct şi din inimă sfântului?! Părintele mi-a spus: „Te duci în vara aceasta la Mănăstirea Tismana și îi mulțumești acolo la mormânt!”. Am ajuns nu în vară, ci de-abia pe 20 noiembrie 2022.
Şi drumul la Tismana a fost o minune! Aveam de făcut 300 km şi nu sunt legături directe nici cu autobuzul, nici cu trenul. Am plecat din oraşul meu sâmbătă, la ora 8 dimineața, iar la ora 18 am fost pe platoul din fața Mănăstirii Tismana. Am stat la priveghere şi la toate slujbele până luni la amiază. M-am şi împărtăşit! Deşi am mers cu patru microbuze, am simţit că așa repede a trecut timpul şi aşa ușor am ajuns la Cuviosul Gherontie şi la Sfântul Nicodim! Cu doar 70 de lei!
În acest timp, Cuviosul a lucrat şi la sufletul meu. Am înţeles că multe din necazurile cu fiul meu se datorează păcatelor mele, faptului că a crescut doar cu mine şi nu a simţit iubirea mea, deoarece am fost nevoită să lucrez toată ziua, ca să ne putem întreţine. Mergeam la serviciu şi apoi făceam la cineva curăţenie, că nu ne descurcam cu banii: rată, lemne, întreţinere, mâncare. El a fost tot singur şi a mers unde s-a simţit băgat în seamă şi unde au fost bărbaţi, care să suplinească lipsa tatălui său, mai ales că eu nu m-am recăsătorit şi nici nu am avut alte relaţii după divorţ. Am fost dură cu el, pentru că aşa am fost crescută şi eu: nu am ştiut ce este aia o îmbrăţişare, să te strângă mama sau tata în braţe…
Spuneam că şi pe mine m-a schimbat Cuviosul. Nu îl mai povestesc nimănui dintre cunoscuţi pe băiatul meu, doar mă rog pentru el, că eu sunt principalul vinovat! Îmi doresc să îi dea Dumnezeu o soţie credincioasă, pentru că doar o iubire adevărată îl poate ajuta până la capăt!
Mărturia am dat-o ca mulţumire şi ca să aibă şi alte mame curaj şi nădejde să se roage Cuviosului pentru copiii lor căzuţi în patima jocurilor de noroc! Cuviosul Gherontie este un sfânt!
S.S.
