Într-o bună zi, la ușa galeriei au sunat câteva persoane pe care nu le cunoșteam. Au intrat, au vizitat expoziția care era pusă pe simeze și după aceea s-au prezentat ca fiind prieteni ai Cuviosului Gherontie. Mi-au arătat desenele Cuviosului și, totodată, m-au întrebat sfioși dacă aș fi de acord să expunem la Galeria Romană aceste minunate lucrări. După ce am văzut lucrările, de care am fost fascinat, am hotărât pe loc, fără să mă mai gândesc, să fac această expoziție.
De altfel, în această poveste, tot ceea ce s-a întâmplat din clipa în care acei prieteni au intrat în galerie cu desenele, până în clipa în care le-au recuperat după expoziție și au plecat acasă la Alba Iulia, a fost fascinant! Sunt convins că, odată cu desenele, în galerie a intrat și spiritul Cuviosului. Am simțit că eu am fost doar un simplu executant a tot ceea ce mi-a transmis ca inspirație duhul Cuviosului Gherontie. Am fost surprins cu câtă ușurință am reușit să compun expoziția și să așez lucrările pe simeze, după ce am spus „Tatăl nostru” și m-am rugat Cuviosului să mă ajute să duc până la capăt această lucrare. Am știut cum să le așez și ce legături să creez între ele.
Toți cei implicați în acest proiect am simțit, în galerie, o energie pozitivă, o liniște, o bucurie și un sentiment de împlinire sufletească, trăiri pe care le-am observat și la cei care ne-au trecut pragul în acea perioadă.
O întâmplare, din alte câteva care s-au petrecut pe parcursul expoziției și care pot spune că a lăsat o amprentă puternică și m-a convins că noi, oamenii, suntem uneltele prin care Dumnezeu lucrează pe pământ, a fost faptul că mi-am dorit ca o lucrare să rămână la galerie. Pentru asta m-am rugat Cuviosului să-mi dea un semn. A doua zi de dimineață, fiica mea Claudia m-a sunat și mi-a spus că o lucrare a căzut peste noapte de pe perete. Aceeași care, atunci când doamnele de la Alba Iulia au venit să ridice desenele, nu voia să încapă în nicio mapă și nu se putea rula, așa că au lăsat-o în custodia galeriei.
Poate că relatările mele par puțin neverosimile, dar chiar așa s-a întâmplat.
Mulțumim Cuviosului Gherontie noi, cei de la Galeria Romană, pentru că „a ales” acest loc de acolo, de la Ierusalimul cel de Sus!
Emil Ene,
Bucureşti
