Cuviosul începuse să fie îndrăgit și de maicile din obște. Probabil că fiecare din ele are ceva de spus în privința aceasta, aşa că m-am gândit să le fac o surpriză. Am vorbit cu o prietenă de-a mănăstirii să îmi scoată la imprimantă câteva fotografii de-ale Cuviosului, despre care nici ea nu auzise. La câtva timp au ajuns fotografiile pe mâna mea și umblam fericită cu ele prin curtea mănăstirii, convinsă că le voi bucura pe maici.
Reacția a fost mai mult decât cea așteptată. Una după alta, fiecare își alegea câte o fotografie (toate erau diferite) și am constatat la urmă că fiecare reprezentare a Cuviosului se potrivea nespus de bine cu maica la care a ajuns fotografia. Una din maici însă nu ieșise la împărțirea fotografiilor, așa că urma să îi duc la chilie ceea ce îmi mai rămăsese. Maica a rămas surprinsă deoarece tocmai îi ceruse Cuviosului o poză cu sfinția sa în sicriu, îmbrăcat în schimă, și exact aceasta rămăsese nealeasă. O altă maică îmi spusese că ceruse, cu o seară înainte, de la Cuviosul o poză cu sfinția sa și iată că a doua zi deja o avea.
Monahia Tavita,
Schitul Poiana Maicilor