Cu trei luni înainte, primisem patru volume cu mărturii de la părintele Dorin Opriş, care m-a întrebat dacă l-am cunoscut pe Cuviosul Gherontie, dar pentru că după nume nu știam despre cine era vorba, am răspuns negativ. Citind cărţile şi privindu-i fotografiile, mi-am amintit că l-am văzut într-o mănăstire în urmă cu mulţi ani, dar nu îmi amintesc exact care era acea mănăstire, pentru că am trecut prin multe mănăstiri într-o anumită perioadă din viața mea.
Era în timpul Sfintei Liturghii, erau prezenţi părintele stareț și Cuviosul Gherontie, despre care nu auzisem nimic. Prima impresie a fost de uimire pentru profunzimea rugăciunii, în genunchi cu mâinile sus. S-a ridicat apoi și a început să cânte cântecele bisericești pe care le intona și strana, dar nici melodic, nici ritmic nu mi se păreau sincronizate. Apoi a început să spună cuvinte pe care le consideram atunci fără noimă. Eu, păcătoasa, am început să mă mir în sinea mea de ce toţi, inclusiv starețul mănăstirii, îl privesc nu doar cu îngăduință, ci chiar cu oarecare bucurie, de ce îl lasă să stea acolo, pentru că mie mi se părea că tulbură slujba.
O femeie m-a informat imediat că e un sfânt nebun pentru Hristos și că ar trebui să-i dau milostenie că mare ajutor voi avea. Voiam să-i dau, dar din cauza plecării mijlocului de transport cu care călătoream, nu am putut sta până la terminarea slujbei şi n-am găsit momentul potrivit să-i dau bancnota ce o pregătisem. Am considerat că e un om cu probleme psihice, nu un sfânt nebun pentru Hristos. Iartă, Cuvioase, gândirea mea îngustă!
Au trecut anii şi niciodată nu m-am mai gândit la acea întâmplare. Când Dumnezeu a rânduit să-l descopăr în pozele din volume, mi-am amintit cum îl văzusem în urmă cu mulţi ani. Însă cunoașterea Cuviosului nu s-a oprit aici. După terminarea lecturării celor patru volume de mărturii, am căzut pradă unor hoți, care, la o tranzacție online, mi-au luat toată suma pe care banca la care am cardul de salariu mi-o oferise ca linie de creditare. Îmi erau proaspete în minte mărturiile despre ajutorul primit de la Cuviosul de către cei care i-l ceruseră, aşa că m-am gândit să-i cer ajutorul şi eu şi am început să fac Acatistul, în paralel cu demersurile legale la poliție, bancă și site-ul implicat în tranzacție. În urma demersurilor legale nu am reuşit să recuperez nimic, ba chiar am fost nevoită să plătesc băncii și dobânda pentru suma furată.
După câteva săptămâni, mi-a venit în minte un gând insistent: că trebuie să-l dau pe Cuviosul să fie pomenit la Sfânta Liturghie. Mă gândeam cât de nepotrivit este să fac asta, că doar e sfânt. Ce nevoie are de pomenire?! Am ignorat acest impuls, dar gândul a persistat, ba chiar mă simțeam vinovată că nu fac aceasta, ori de câte ori treceam pe lângă o biserică.
După mai bine de o săptămână de frământări, am intrat într-o biserică să dau pomelnicul. Pregătisem cinci lei și mă gândeam să scriu pe pomelnic să-l pomenească o zi-două de banii aceștia. Doamna de la pangar mi-a spus să pun zece lei şi să scriu să-l pomenească o săptămână. Am făcut cum am fost sfătuită.
Când s-au terminat cele șapte zile de pomenire, am primit ajutor de la o rudă o sumă de bani (o treime din pagubă) ca ajutor nerambursabil, pentru a-mi plăti datoria la bancă. Am simțit atunci că Dumnezeu m-a ajutat prin intermediul rugăciunilor Cuviosului, fiindcă în două luni am reușit să achit toată suma furată şi dobânda aferentă.
Cred că prin intermediul pomenirii sale, Cuviosul mi-a dat o a doua șansă să fac milostenie cu cuvioşia sa şi mi-a dovedit că ceea ce îmi spusese în mănăstire acea femeie despre ajutorul pe care îl voi primi de la Cuviosul pentru milostenie s-a adeverit pe deplin.
Sfinte Cuvioase Gherontie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi să mântuiască sufletele noastre!
Prof. Maria Medrea,
Deva
